Alegerile universitare pentru desemnarea noului rector s-au soldat, finalmente, cu succesul prof. univ. dr. Dan Claudiu Dănişor, decanul Facultăţii de Drept, care l-a devansat, în al doilea tur de scrutin, pe prof. univ. dr. Nicu Panea, prorector al Universităţii, cu 143 de voturi. Dacă o victorie rămâne ceea ce este, şi trebuie privită ca atare, şi o înfrângere, oricât de onorabilă, nu este altceva decât o decepţie, nu uşor de surmontat, şi trebuie privită cu compasiune. Cu o participare la vot de 90,34% din partea cadrelor didactice şi de cercetare, dar şi a studenţilor cu acest drept, este indubitabilă legitimitatea celui ales, plasat avantajos şi după primul tur de scrutin. Dacă ar fi ceva de discutat, în aceste momente de decantare a celor petrecute, s-ar putea comenta, totuşi, fără patimă, despre culisele deznodământului, din perspectiva autonomiei academice, care presupune capacitatea fiecărui dintre electori de a gândi liber şi critic, de a avea păreri, de a nu se lăsa intimidat şi manipulat, dar şi de a participa la elaborarea de strategii, fundamentate pe analize, dezbateri libere, încredere reciprocă, totul circumscris managementului participativ. Ori, exact aşa ceva a contat cel mai puţin şi, paradoxal, inclusiv postul de televiziune al Universităţii (Tele U) nu a găzduit cel puţin o confruntare a celor trei candidaţi (prof. univ. dr. Dan Claudiu Dănişor, prof. univ. dr. Nicu Panea, prof. univ. dr. Ionuţ Cezar Spânu) pe proiectele depuse, dar şi pe un alt set de exigenţe ale învăţământului academic modern. Şi nu numai, vizată fiind poziţionarea Universităţii (de stat) în peisajul economico-social al regiunii. Neanalizându-se proiectele candidaţilor, s-a votat pe afinităţi, sedimentate în timp, dar şi conjuncturale. În timpul preparativelor pentru cel de-al doilea tur de scrutin a apărut, mult mai vizibilă decât era de aşteptat, deplina şi regretabila similitudine dintre mediul academic şi politicienii craioveni. Şi iată de ce. În discuţie, după primul tur, întrebarea stăruitoare a devenit „destinaţia” viitoare a celor 189 de voturi adjudecate de prof. univ. dr. Ionuţ Cezar Spânu, şeful Departamentului de Chimie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Exacte, beneficiarul retragerii, în ultimul moment, a candidaturii prodecanului de la Facultatea de Mecanică, prof. univ. dr. Dan Popescu. Tot ce a urmat s-a pliat pe coregrafia electorală curentă. Apropiat de prof. univ. dr. Marin Soare, decan al Facultăţii de Agricultură şi Horticultură, şi prin faptul că a avut normă didactică, după toate aparenţele, înaintea comasării (cursul de Chimie generală la Agricultură, Agromontalogie; cursul de Chimie Bioanorganică), prof. univ. dr. Ionuţ Cezar Spânu a fost cel a înclinat decisiv balanţa în favoarea noului rector. Şi, teoretic, aproximativ 140 de voturi, din cele 189 obţinute în primul tur, au fost îndreptate spre câştigătorul confruntării. În felul acesta, una dintre cele mai slabe facultăţi din cadrul Universităţii din Craiova, plasată la categoria B la evaluarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, umbra celei de acum câteva decenii, decuplată neverosimil de procesul de practică, a decis, în bună măsură, totul. Care va fi bonusul? Rămâne de văzut, dar nu excludem reînscăunarea în postul de decan a prof. univ. dr. Marin Soare şi, evident, satisfacerea doleanţelor exprimate, prin viu dialog, de prof. univ. dr. Ionuţ Cezar Spânu. Altminteri, cu un CV interesant, dar lipsit de vizibilitate publică şi, bineînţeles, altitudine intelectuală. Într-un text din 1908, „Încarnare a dorinţei de putere”, Constantin Rădulescu-Motru, referindu-se la „profitorii de onoruri”, spunea că aceştia nu au idealuri, nu au convingeri, au doar scopuri conjuncturale şi abilităţi. Ar mai fi de discutat şi despre alte „ingrediente”, fără aport major, dar, oricum, incompatibile croielii universitare. Se spune că intelectualul adevărat nu poate fi decât plictisit de protocolul vieţii politice, de ipocriziile şi ambiguităţile discursului electoral. După alegerile universitare pentru funcţia de rector se poate concluziona că intelectualul craiovean nu are cum să-şi propună „spiritualizarea puterii”. Şi asta fiindcă, deocamdată, comunitatea academică nu are competenţa singurătăţii şi votează cum i se cere. Din varii motive. Iar studenţii formaţi într-o desconsiderare vădită a eticului, ajunşi într-o poziţie de decizie, vor trata, mâine-poimâine, lucrurile conform modelului însuşit, Autonomia universitară teafără, definită prin lege, se reazemă pe gândirea liberă şi critică, ingenios filtrată. La Craiova, ea sună ca o tigaie lovită de bolovani.
