China a declarat luni, 27 februarie a.c., că „nu poate accepta” solicitarea secretarului american de stat, Hillary Clinton, care a cerut comunităţii internaţionale să determine Rusia să-şi „schimbe poziţia” în privinţa Siriei, întrucât, alături de China, se „menţine împotriva aspiraţiilor poporului”. Moscova şi Beijingul „trebuie să înţeleagă că nu se pot menţine singure doar împotriva aspiraţiilor poporului sirian, ci şi a primăverii arabe”, a declarat Hillary Clinton la o conferinţă de presă, în urma conferinţei internaţionale asupra Siriei care s-a derulat în capitala Tunisiei. „Este de-a dreptul dezolant să vezi doi membri ai Consiliului de Securtitate uzând de dreptul lor de veto, când oamenii sunt asasinaţi”, a mai spus secretarul american de stat, referindu-se la China şi Rusia, susţinătoare tradiţionale ale Damascului. „Avem nevoie de o schimbare a poziţiei guvernelor chinez şi rus”. Qatarul a cerut, luni, comunităţii internaţionale, înarmarea insurgenţilor sirieni, invitând ţările arabe să preia conducerea mişcării, declanşată împotriva lui Bachar al-Assad, pentru a pune capăt vărsării de sânge. Emirul Qatarului, Hamad Ben Khalifa Al-Thani, nu are nici o pasiune deosebită pentru democraţie, dar dorinţa de a fi de partea dreaptă a istoriei permite postului Al-Jazira, „vocea celor fără glas”, să stimuleze trendul revoluţionar. Ţările din Golf ar favoriza o abordare mai dură. Vinerea trecută, inclusiv Arabia Saudită se declarase favorabilă înarmării rebelilor. Momentan, ţările occidentale exclus orice intervenţie militară. Duminică, Hillary Clinton a afirmat, pe canalul CBS News, că livrarea de arme opoziţiei siriene ar putea ajuta al-Qaeda şi Hamas, două entităţi care figurează pe lista neagră americană a organizaţiilor teroriste, dar care exprimă susţinerea lor pentru opozanţii regimului de la Damasc. La rândul său, senatorul american John McCain a cerut înarmarea insurgenţilor sirieni. Aflându-se la Rabat, duminică, Hillary Clinton respinsese această idee. „Noi nu ştim cu adevărat cine ar putea fi înarmat”. Într-un interviu la BBC, tot secretarul de stat american a estimat că o intervenţie străină în Siria riscă să genereze un război civil. „Există mai multe scenarii proaste, care încearcă să prezică că dacă vom ţine ochii pe ajutorul umanitar, nu vom face tot ce putem pentru a sprijini opoziţia siriană, deşi încercăm să încurajăm o tranziţie democratică. A fost nevoie de mai mult de un an în Yemen pentru ca, în cele din urmă, să fie ales un nou preşedinte. Dar oamenii continuă să fie ucişi şi situaţia este foarte dureroasă”. Mai nou, guvernul saudit a stigmatizat, luni, 27 februarie, atitudinea unor ţări care blochează, la nivel internaţional, soluţionarea crizei siriene. Nu sunt precizate ţările ţintă, dar China şi Rusia au blocat în două rânduri o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU ce condamna respresiunea în Siria. Ryadul estimează că aceste ţări „îşi asigură răspunderea morală a cursului evenimentelor din această ţară”. Şeful diplomaţiei saudite, Saoud Al-Faycal, estimase, la Tunis, la conferinţa internaţională „Prietenii Siriei”, că soluţia la criza siriană este un transfer de putere, de bunăvoie sau prin forţă, comparând puterea preşedintelui Bachar al-Assad „cu a unui regim de ocupaţie”.
