Premierul israelian Benjamin Netanyahu vizitând teritoriul palestinian, pentru prima dată de la începutul conflictului militar, a fost clar în declaraţia sa, făcută soldaţilor israelieni, potrivit unui videoclip postat de biroul său. „Continuăm până la final, până la victorie. Nimic nu ne va opri. Avem 3 obiective în acest război: să eliminăm Hamas, să returnăm toţi răpiţii noştri şi să ne asigurăm că Gaza nu va redeveni o ameninţare pentru Israel”. Armata israeliană a anunţat duminică predarea de către aripa armată a mişcării islamiste palestiniene Hamas, Comitetului Internaţional al Crucii Roşii (CICR) a 14 ostatici israelieni şi 3 străini. A fost al treilea grup de ostatici eliberaţi în 3 zile, în urma acordului de armistiţiu între Hamas şi Israel, mediat de Qatar, Egipt şi SUA, conform căruia un total de 50 de ostatici israelieni se vor putea întoarce acasă, contra eliberării a 150 de prizonieri palestinieni reţinuţi în Israel. Condamnarea unanimă a atacului barbar din 7 octombrie, lansat împotriva localităţilor din sudul Israelului, este legitimă. La fel şi sprijinul pentru dreptul Israelului de a se apăra. Dar unde suntem astăzi, când anunţul armistiţiului precar se epuizează? Violenţa şi războiul în Orientul Mijlociu nu se vor opri curând. Israelul este cel mai mare aliat al Occidentului şi SUA, dar tot ceea ce se perpetuează de acum contrazice toate valorile occidentale, cele mai fundamentale, pe care le apără. Benjamin Netanyahu era obligat să declare ceea ce a spus în faţa militarilor israelieni, dar ştie bine că ţara sa nu va fi niciodată în pace, dacă palestinienii nu-şi recuperează drepturile inalienabile. Şi palestinienii nu vor ceda niciodată pentru că nu mai au minic de pierdut, după ce şi-au pierdut părinţii, copiii, rudele, pe toţi cei dragi. Tot ce le-a mai rămas de făcut este să moară ca martiri. Pierderile militare israeliene, de asemenea, nu vor putea fi subestimate şi asta a contat mereu în toate războaiele anterioare. Preţul pe care palestinienii sunt forţaţi să-l plătească este de asemenea abisal şi îl suportă cu o hătărâre la fel de neînţeleasă. Ceea ce ştim astăzi este că se epuizează termenul de încetare a focului de 4 zile, pentru schimbul de ostatici. Deşi preşedintele american Joe Biden s-a declarat în favoarea prelungirii încetării focului, cu scopul de a creşte numărul deţinuţilor eliberaţi, în discuţia telefonică avută cu Benjamin Netanyahu. De la începutul armistiţiului de vineri, 248 de camioane încărcate cu ajutoare au putut intra în Fâşia Gaza. Acest volum, deşi mult mai mare decât cel înregistrat în zilele premergătoare pauzei, este însă în covârşitoare măsură insuficient, potrivit mai multor ONG-uri. Postul de televiziune Al Jazeera opina că sunt atât de mulţi morţi, răniţi şi traumatizaţi, iar suferinţa lor este departe de a se termina, încât nu se întrevede nicio soluţie. Israelul a avut multă susţinere în Europa, dar deja se confruntă cu mitinguri pro-palestiniene şi asta traumatizează societatea israeliană. În acelaşi timp ţările arabe se îndepărtează brusc de la normalizare, alăturându-se cu hotărâre chestiunii palestiniene. Un detaliu: Hamas a decis să înceapă războiul la împlinirea a 50 de ani, de la cel numit „Yom Kippur” din 1973, provocând un conflict asimetric, o nouă formă a unui război. Va fi Hamas decapitat, aşa cum s-a angajat Benjamin Netanyahu? Greu de crezut. Va fi eradicată gruparea teroristă palestiniană –nu toţi o numesc aşa- iarăşi greu de crezut. Teritoriul fâşiei Gaza este în ruine. Iar Hamas din punct de vedere al puterii politice rămâne în viaţă şi canalul Al Jazeera din Qatar, susţinut financiar de Emiratul care a negociat eliberarea de ostatici şi adăposteşte liderii politici Hamas, plătind de ani de zile Administraţia palestiniană din Gaza, consideră că gruparea teroristă palestiniană este orice altceva, dar nu distrusă. Prizonierii politici eliberaţi ştiu cui îi datorează faptul că nu mai sunt încarceraţi. Pentru moment, obiectivul războiului împotriva Hamas nu a fost atins. Şi este groaznic să recunoaştem că un grup terorist, nemilos faţă de propria sa populaţie, a reuşit parţial, să-şi atingă obiectivele. O alternativă palestiniană la Hamas –esenţială- este tragic absentă. Şi nu se prefigurează. Ceea ce nu înseamnă altceva decât că războiul sângeros se va prelungi.
