Povestea incredibilă a unui elev din Craiova – Învaţă la lumânare şi merge zilnic pe jos peste 30 km

Liceul este perioada cea mai frumoasă din viaţa oricărui adolescent. Bogdan Rusu, elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Ştefan Odobleja” din Craiova trăieşte o poveste aparte, tristă. Locuieşte împreună cu familia sa în cartierul Rovine II Troaca. Distanţa faţă de şcoală este de 18 km. Nu îşi permite un abonament pentru mijloacele de transport în comun şi este nevoit să meargă pe jos. Parcurge zilnic peste 30 de km dus-întors. Pleacă spre liceu dimineaţa, la ora 5.30, şi se întoarce acasă, pe înserat, la 17.30.  Locuinţa în care stă este de fapt o cameră pe care o împarte cu părinţii. Nu are curent şi nici apă. Ca să înveţe foloseşte o lumânare, aprinsă pentru a lumina întreaga încăpere. Şi acestea nu sunt singurele neajunsuri. Elevul suferă foarte mult.

Tatăl lui Bogdan este foarte bolnav. A fost operat de patru ori la coloana vertebrală pentru hernie, dar calvarul nu a luat sfârşit. Săptămâna trecută a primit din partea medicilor un nou verdict: este necesară încă o operaţie, care ar trebui făcută la Bucureşti. Nu îşi permite. Nu mai lucrează de mult timp pentru că medicii nu îi mai eliberează adeverinţă şi, în plus, nici durerile nu îl slăbesc deloc. Îl înţepenesc. De multe ori crizele de durere sunt diminuate numai prin intervenţia medicilor. Vine salvarea şi Bogdan împreună cu mama sa îl urmează la spital. „Totul a început în 1993. După mai multe tratamente, medicii au decis ca în 1996 să mă operez. Am crezut că mă voi vindeca. Dar nu a fost aşa. În 1999 am făcut o altă operaţie. După alţi trei ani am suferit o nouă intervenţie. Ultima fost în 2010. Şi nici aceasta nu a fost definitivă. Săptămâna trecută mi s-a spus că ar mai trebui încă o dată. Mi s-a recomandat să merg la Bucureşti. Dar nu am bani pentru că eu nu mai lucrez, singurul venit este cel al soţiei”, a povestit tată elevului.

Pregătirea pentru şcoală începe la 4 dimineaţa

Părinţii lui Bogdan au fost oameni gospodari. Tatăl său era fierar betonist, o meserie grea, dar care asigura întreţinerea familiei. Din cauza bolii nu mai poate merge pe şantier. Nu este însă nici pensionat. Acum doar mama lui Bogdan mai aduce bani în casă. Este femeie de serviciu într-un centru comercial din Craiova şi obţine doar 500 de lei pe lună. O bună parte din bani se duc pe medicamente şi internări. S-a renunţat la orice fel de utilităţi. Frigiderul, televizorul şi aparatul de radio sunt simple piese de mobilier pentru că nu îşi permit să aibă curent electric. Lumina este asigurată, în fiecare seară, de câte o singură lumânare pe care Bogdan o foloseşte  din plin pentru a-şi face temele. Nu reuşeşte de prea multe ori să fie la zi cu toate. Când focul se stinge, băiatul este nevoit să renunţe la pregătirea sa. Se pune să doarmă şi se trezeşte tot pe întuneric, la orele 4.00 dimineaţa. Bea un ceai şi porneşte pe jos spre şcoală. Are drum lung de parcurs, aproape 18 km numai dus. Trebuie să fie în clasă la ora 8.00, pe care o părăseşte, în funcţie de orar, la 14.00 sau chiar la ora 15.30. În clasă, foloseşte pauzele pentru a-şi finaliza temele şi reuşeşte să facă faţă la toate disciplinele de studiu. Ce-i drept, cu mare dificultate pentru că nu poate să răspundă la toate cerinţele profesorilor. Fiind la profil de Matematică – Informatică cel mai important instrument de lucru ar fi un calculator. Dar pentru familia sa este un lux. Aşa că toate exerciţiile şi temele în domeniu nu le poate face.

Nu a avut bani nici pentru a ajunge în posesia ajutoarelor sociale

Părinţii lui Bogdan nu au mai reuşit în acest an să-l înscrie nici la bursa „Bani de liceu” în cuantum de 180 de lei pe lună, pentru că dosarul necesită cheltuieli din buzunarul propriu. Numai declaraţia pe propria răspundere pe care trebuie să o dea la notar costă 40 de lei. În plus, ar fi nevoie şi de un drum în localitatea natală a părinţilor pentru a lua adeverinţe de la Primărie că nu deţin terenuri agricole în proprietate. Nu mai dispun de aceste sume şi nu au cine să-i ajute, aşa că au renunţat la idee. Supravieţuiesc cu ce au. Grijile îi încolţesc foarte mult. Nu ştiu cum vor ieşi din iarnă. Se încălzesc cu lemne, dar mai au decât pentru o săptămână.

Tatăl lui Bogdan, în pericol să rămână paralizat

Neajunsurile îl apasă greu pe Bogdan. Chiar dacă are rezultate bune, se gândeşte serios să renunţe la şcoală, ca să-şi ajute tatăl. Din informaţiile pe care le deţine, are nevoie de maximum 4.000 de lei pentru intervenţia chirurgicală care ar trebui făcută la Bucureşti. E privită ca o soluţie salvatoare. „Am două hernii şi nervii picioarelor prinşi între cicatricele de la celelalte operaţii. Dacă nu se intervine asupra lor cât mai repede mi s-a spus că pot paraliza”, a mărturisit tatăl băiatului.  Părinţii liceanului nu vor însă ca Bogdan să renunţe la studii. În familie este o adevărată dramă. „I-am spus să nu mă bage în seamă când îmi este rău. Şi dacă mi se întâmplă ceva să uite de mine repede. El trebuie să meargă mai departe să-şi facă viaţa. Nu vreau să renunţe la şcoală”, aşa spune mereu tatăl liceanului. Acesta îşi doreşte o soluţie salvatoare pentru fiul său să-şi continue şcoala. Se gândeşte mereu că poate cineva le va afla povestea şi le va întinde o mână de ajutor, ca speranţa să-şi facă, din nou, loc în gândurile lor.