Un astfel de scenariu, destul de neaşteptat, nu era exclus. Faptul că nu se găsise, mai exact nu se convenise, în privinţa unei soluţii paşnice, privind războiul din Ucraina, punea în pericol summit-ul de la Budapesta. Şi asta devenise clar. Cu toate acestea, sancţiunile –în special cele care vizează industria petrolieră- au picat prost la Moscova, ca o surpriză neplăcută. Mai mult, la fel ca şi în vremea lui Joe Biden, restricţiile americane au fost sincronizate cu cele europene. De altfel, Joe Biden ezitase să impună restricţii companiilor petroliere ruseşti cheie. La Fox News, Mark Rutte, secretarul general NATO a spus că şi Casa Albă pare pregătită să se alăture garanţiilor de securitate pentru Ucraina. Europenii vor să joace un rol principal în această chestiune. Deşi este clar că există discrepanţe între viziunea SUA şi cea europeană asupra modului de a pune capăt conflictului. Sosit la Bruxelles, pentru summit-ul Consiliului European, Volodimir Zelenski declară cu emfază: nici o concesie teritorială Rusiei şi în plus –atenţie- Kievul speră în continuare să primească rachete Tomahawk. Dacă nu din SUA, atunci din Europa, unde ele există. Ceea ce Donald Trump spunea că „SUA nu poartă nici o responsabilitate pentru rachetele altora”, se poate întâmpla. Se pare că Moscova ia o pauză, de la evaluări oficiale dure ale evenimentelor. Rămâne angajată într-un dialog „constructiv” potrivit declaraţiilor. Acum, rachetele de croazieră Tomahawk sunt pe ordinea de zi. S-a făcut, deja, alegerea pentru escaladare suplimentară. Testul reuşit al rachetei de croazieră Burevestnik, numită „Cernobîlul zburător” de New York Times, pune pe gânduri. Rosneft şi Lukoil, doi giganţi petrolieri care reprezintă aproape jumătate din exportul de petrol ale Rusiei, au fost plasaţi sub sancţiuni de departamentul Trezoreriei SUA. Alte companii ruseşti –Gazprom Neft, Surgutneftegaz şi Tatneft- se află sub sancţiuni de ceva vreme, dar au învăţat să le ocolească. Moscova nu se va clinti de la poziţia sa de negociere.
