Aflată în vecinătatea imediată a Maglavitului, unde s-a pomenit pe la 1935, dar şi după aceea, mulţi ani de-a rândul, de întâlnirea ciobanului Petrache Lupu cu „moşu”, Cetate este de ceva vreme, din nou evocată, de data aceasta pentru „afacerea în zootehnie” -anacronic botezată- a lui „Gigi” Neţoiu, de fapt cea mai modernă fermă de bovine din rasa Aberdeen Angus. Ferma are efective mari (circa 500 de vaci şi peste 600 de tăuraşi la îngrăşat) şi de caprine şi ovine, din rase performante, aduse de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare Pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor PALAS Constanţa. Investiţia este mare, se vorbeşte de peste 5 mil. de euro, infrastructura este adecvată, cum este şi cadrul natural, altminteri generos, în vecinătatea imediată a Dunării, suprafaţa de păşune, compartimentată în parcele, corelată cu efectivele existente. S-a spus că… ştiinţific. La inaugurarea fermei, cu mulţi, excesiv de mulţi invitaţi, dincolo de fastul de rigoare, şi buna organizare, din toate punctele de vedere, una din greşelile săvârşite, impardonabilă, a fost accesul în incinta amenajată, chiar pe linia de furajare a animalelor, a vizitatorilor. Şi atenţia în această privinţă trebuia atrasă chiar de ministrul actual al Agriculturii, Florin Barbu, predecesorul acestuia Petre Daea, şi care alţi specialişti, în domeniu, au mai fost prezenţi. Într-o asemenea exploatare zootehnică, de mare performanţă, rigoarea sanitar-veterinară nu poate face nici un rabat. Dar absolut nici unul. Rasa Aberdeen Angus, varietatea neagră, de altfel cea mai cunoscută, este recomandată pentru buna adaptare la condiţiile pedo-climatice, de la noi. Aşa s-a spus. Să revenim: „Gigi” Neţoiu a pus comuna Cetate, prin această mare exploatare zootehnică, pe o hartă a crescătorilor acestei rase (Aberdeen Angus) cu un imens aport în dezvoltarea zootehniei naţionale. Comuna avea şi înainte un prestigiu consolidat, chiar dacă, de pildă, am reaminti doar faptul că primarul ei, Marin Duţă, se află la al 9-lea mandat, ultima dată fiind reales cu… peste 90%. Dar mai sunt şi alte repere, chiar de invidiat. Ministerul Agriculturii ar fi probat, s-a spus, receptivitate la importanţa rasei Angus, recomandată prin calitatea de neegalat a carcasei, fiind o „rasă de carne”, elaborând un program de minimis pentru achiziţionarea de femele. Nu excludem ca prezenţa acestei exploatări agricole, insolite, repetăm, la Cetate, să primească susţinere, evident convenită, prin diverse parteneriate, cu producători agricoli din comunele învecinate, în special în privinţa asigurării necesarului de furaje. Economia agrară a Doljului a primit, oricum, un impuls teribil prin această mare investiţie, fiind realmente potenţată producţia de carne de cea mai bună calitate. Ce paradox! În apropierea noii exploatări zootehnice, nu la mare distanţă, se află ruinele unor vechi construcţii zootehnice din vremea fostelor CAP-uri şi complexe intercooperatiste. Imaginile contrastează frapant, fiindcă este vorba de „lumi” diferite. N-am spune, ca în critica cinematografică „ieri întuneric, azi lumină”, dar ceea ce am văzut la Cetate, am mai văzut doar în Franţa. Dacă nu cumva, în Franţa e ca la Cetate.
