Berlin – Ankara, se întoarce din nou pagina!

Normalizarea relaţiilor între Berlin şi Ankara, acesta este dezideratul sub semnul căruia s-a desfăşurat vizita preşedintelui turc, Recep Tayyip Erdogan, începută joi şi continuată până astăzi. La 18 luni de la izbucnirea sa nervoasă, în urma refuzului autorizării ţinerii unui miting electoral, în Germania, premergător referendumul constituţional din 16 aprilie 2017, Recep Tayyip Erdogan lasă impresia revenirii la sentimente mai bune. Deşi nu poate uita, se subînţelege, lipsa de empatie a capitalelor occidentale, la momentul puciului din 15 iulie 2016, după cum nici liderii germani nu pot uita diatribele omului forte de la Ankara, s-a încercat un dezgheţ al relaţiilor deplin tensionate. Vizita de stat a început, din păcate, prost: la câteva ore după aterizarea la Berlin, unde a fost primit cu onoruri militare şi covor roşu, preşedintele Turciei a aflat de decizia UEFA de a încredinţa organizarea Euro 2024 la fotbal… Germaniei şi nu Turciei. Confruntată cu o criză diplomatică de amploare cu SUA, pe subiectul arestului la domiciliu al pastorului american Andrew Bronson, Turcia s-a văzut ameninţată cu o izolare păguboasă economic, lovită şi de o criză economică reală, motiv pentru care Recep Tayyip Erdogan caută să redea încredere investitorilor germani. Moneda naţională (lira turcă) a pierdut 40% din valoare, în raport cu dolarul, de la începutul anului în curs, după decizia lui Donald Trump de dublare a taxelor vamale la aluminiul importat din Turcia, aşa încât recuplarea Germaniei – principalul partener comercial la nivelul UE – a devenit imperios necesară. Astăzi, Recep Tayyip Erdogan va inaugura o moschee la Koln, se spune că este cea mai mare din Europa, a cărei construcţie a fost finanţată de Uniunea turco-islamică pentru afaceri religioase, un braţ al Direcţiei pentru afaceri religioase al guvernului de la Ankara. Dezgheţul definitiv este încă departe: mai mulţi binaţionali sunt acuzaţi de autorităţile turce de amestec cu organizaţiile teroriste ale mişcării imamului Fethullah Gulen şi Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK). Cântăreaţa germano-irakiană Saide Inac, arestată în iunie de poliţia turcă, la Erdine (Tracia orientală), după ce a cântat la un miting al Partidului Democratic al Poporului (HDP – stânga, pro-kurd), riscă mulţi ani de închisoare şi a cerut ajutor Angelei Merkel pe reţeaua de socializare, evocând condiţiile cumplite de detenţie. La dineul de stat oferit de preşedintele german, Frank Walter Steinmaier, cancelarul german Angela Merkel nu a participat, confruntându-se şi aşa cu destule turbulenţe interne. A avut însă runde de discuţii tete-a-tete şi chiar o conferinţă de presă comună. Cum erau prevăzute mai multe manifestări anti-Erdogan, un dispozitiv de securitate excepţional, comparabil cu acela al vizitei preşedintelui SUA, Barack Obama, în 2016, a fost organizat identic. Lider incontestabil în ţara sa, confruntat cu o criză economică delicată, Recep Tayyip Erdogan s-a arătat pragmatic, căutând normalizarea relaţiei cu un partener statornic pe care ţara sa l-a avut la un moment dat. Teme comune de discuţie: dosarul sirian, în care Ankara joacă un rol important şi a reuşit, recent, dezamorsarea fie şi provizorie, a ofensivei regimului sirian şi a aliaţilor săi, în regiunea Idlib. Or, se ştie că Erdogan agită spectrul milioanelor de refugiaţi, pe care ar putea să nu îi mai reţină la frontiera sa. Ankara vrea să demonstreze însă o altă diplomaţie posibilă, prin discuţia despre reconstrucţia Siriei. Naţionalişti şi egocentrici, turcii consideră că ţara lor nu este respectată la justa valoare, inclusiv prin faptul că sunt umiliţi de mulţi ani, când văd că li s-a închis, cu fermitate, poarta Uniunii Europene. Fie că ne place sau nu, Recep Tayyip Erdogan este un actor politic, major, în regiune, în momentul de faţă, şi faptul că în ţara sa a fost reales din primul tur, ca preşedinte, a câştigat alegerile parlamentare, reuşind modificarea Constituţiei, spune multe.