La fondurile pentru politica agricolă comună (2014-2020) care reprezintă aproximativ 37,8% din bugetul UE, Franţa este o privilegiată. Când s-a pus problema reducerii acestor fonduri, vocea Parisului a tunat şi fulgerat, încât Van Rompuy ex-preşedintele Consiliului European a rămas realmente descumpănit. Nu e mai puţin adevărat că agricultura franceză, prin susţinerea prelungită de care a beneficiat din partea UE, este una deplin competitivă în toate verigile sale. Să dăm un exemplu: la grâu, de pildă, producţia pe acest an atinge 37,9 milioane tone (media 7,3 per hectar) faţă de 7,9 milioane tone cât a produs România, potrivit statisticilor europene. Cu toate acestea, de peste o săptămână, agricultorii francezi s-au revoltat, nu pentru prima dată, vorbindu-se de o „revoltă a ţăranilor” condusă de Federaţia naţională a sindicatelor exploatărilor agricole (FNSEA) şi „Tinerii agricultori” (JA). Iniţial, producătorii agricoli s-au opus unei ecotaxe. Apoi principalele revendicări au devenit practicarea unui preţ mai bun de valorificare la producţia de carne şi lapte, în principal, şi derivatele acestora. Guvernul a promis un ajutor de 600 milioane euro, dar „presiunea” protestelor n-a scăzut. Săptămâna care a început se află sub semnul „distorsiunii concurenţiale”, considerându-se ca favorizaţi omologii străni, în opinia protestatarilor. Agricultorii alsacieni au blocat, cu tractoarele, încă de duminică seara, frontiera cu Germania, oprind mijloacele de transport încărcate cu produse alimentare de peste Rhin şi verificând conţinutul. Camioanele cu fructe, legume şi carne venind din Germania au fost întoarse din drum. Scandalul e imens, fiind vorba de două ţări vecine, în excelente raporturi, care constituie tandemul ce pilotează UE. Ministrul francez al agriculturii, Stephane Le Foll, a declarat ieri dimineaţă că „agricultura franceză este în Europa” ca reacţie la blocarea frontierelor cu Spania şi Germania, cu baraje de netrecut. El a reamintit că la rândul lor producătorii francezi exportă către aceste ţări tot felul de mărfuri şi trebuie răbdare până la identificarea unei soluţii, fiindcă escaladarea tensiunilor ar putea deveni dramatică şi în aceste ţări. La rândul său preşedintele francez, Francois Hollande, şi-a reiterat susţinerea – gest politic – faţă de agricultori promiţând că la reuniuniea Consiliului European pentru agricultură, de la începutul lunii septembrie să fie luată în discuţie această problemă. În sud-vestul Franţei sute de agricultori au întors duminică seara din drum camioane venite din Spania pe autostradă, ameninţând cu descărcarea acestora dacă au în încărcătură carne şi fructe. Madridul a reacţionat printr-un comunicat al Ministerului Afacerilor de Externe cerând Franţei să respecte „dreptul la liberă circulaţie a persoanelor şi mărfurilor”. Criza este inedită şi loveşte producătorii francezi, pentru că mai nou consumul naţional nu este adecvat cu producţia. Cinci regiuni franceze produc cel puţin 10% din carnea de vită, iar Bretagnia, specializată în producerea de carne de porc acuză dificultăţile producătorilor „situaţia lor catastrofală”, datorată contactării de datorii imense. O reuniune interministerială condusă de premierul Manuel Valls era anunţată pentru ieri după masă. O observaţie: majoritatea hiper şi super marketurilor trebuie să importe carne roşie, în timp ce marile complexe şi abatoare franceze nu găsesc desfacere pentru producţia lor, după embargoul reciproc dintre Uniunea Europeană şi Rusia, cu pagube „colaterale” mult mai mari decât au fost anticipate.
