Evaluarea Naţională la elevii de clasa a VIII-a din învăţământul gimnazial doljean a oferit un bilanţ îngrijorător: 903 note între 1 şi 4,99. Adică 13% din candidaţi s-au poziţionat sub pragul minimei exigenţe. Doar 20 de elevi din Dolj au promovat sesiunea cu nota 10. De la această margine a unei stări de lucruri anacronice pot începe discuţiile. Ele ar trebui derobate de orice conotaţie politică, dar nu se poate, atâta vreme cât întreaga conducere a ISJ Dolj e branşată la releul puterii şi aproape toţi managerii unităţilor de învăţământ sunt desemnaţi pe criterii străine celor de competenţă profesională indubitabilă. S-ar putea vorbi chiar de un primejdios delir al promovării nulităţilor. Pe de altă parte, dascălii au realizat cât preţ pune actuala putere portocalie pe calitatea învăţământului, inclusiv prin recenta „reformă”, îndelung contestată. Fiindcă o reformă eficientă avea nevoie de consimţământul dascălilor şi nu de împotrivirea lor. Şi totuşi 903 note între 1 şi 4,99, la 6.999 de înscrişi, reprezintă motive întemeiate de îngrijorare. Şcoala doljeană este, după multă vreme, în derivă. Ceea ce nu exprimă bilanţul Evaluării Naţionale este că absolvenţii învăţământului gimnazial doljean, pe lângă lacunele de cunoştinţe generale, nu ştiu să scrie româneşte. Nu ştiu să caligrafieze lizibil cuvinte româneşti, uzuale, dincolo de cele considerate „buclucaşe”. Şi această realitate se face din plin resimţită şi în învăţământul preuniversitar şi chiar universitar. Limba română e mai mult ca oricând obiectul unor perversiuni abominabile, dacă ne referim la gramatică, topică, accente. Justificările sunt cutremurătoare: salarii mici, de mizerie, pentru dascăli, superficialitate ameţitoare şi lipsă de interes din partea acestora. A invoca, în astfel de momente, pilda perenă a „domnului Trandafir”, dascălul necunoscut, cu autentică vocaţie, cu precădere în mediul rural, e o utopie, atâta vreme cât peste 80% din personalul didactic face o îndârjită navetă, sub ameninţarea iminentă a restructurărilor de tot felul. O relaţie biunivocă a devenit vicioasă: salarii mici – interes minim. De aici până la reînvierea analfabetismului n-ar mai fi un drum prea lung. Soluţii miraculoase de corectare imediată a stării anacronice de lucruri nu se întrevăd. Poate o implicare, la nivelul fiecărei localităţi, cel puţin informal, a administraţiilor locale, ar merita luată în seamă. Legea nu prevede însă aşa ceva. Asta o ştie şi actuala conducere a ISJ Dolj, care nu se poate disocia de ceea ce produce, pe mandatul său, şcoala doljeană. Dacă mai luăm în calcul şi indulgenţa promovată la menţionata Evaluare Naţională ajungem la concluzia gravă că rămânem impasibili la o stare anacronică. Să nu cochetăm cumva, inconştient, cu un dezastru pe care încercăm să-l sfidăm. Dar poate şcoala trebuie să producă „votanţi de nădejde”, nu o medie cultivată, capabilă să se descurce în viaţă, pe unde soarta hărăzeşte, fiindcă ţara n-o mai cere.
