Totul a început în zorii zilei de 24 februarie a.c., zi pe care istoria modernă a Europei o va reţine cu suguranţă ca un alt început, când Vladimir Putin a declarat belicos că, circumstanţele „cer din partea noastră acţiuni ferme şi imediate, republicile populare din Donbas solicitând ajutor”. Atacul armatei ruse –îndelung preparat- reprezintă fără îndoială o violare a dreptului internaţional şi a Chartei Naţiunilor Unite, exprimând valenţele unei politici revizioniste. Pretextul invocat de preşedintele rus Vladimir Putin, care a denunţat un genocid în Donbas, este înşelător, iar prezenţa „naziştilor” în Ucraina este deliberat exagerată. Cum Moscova a considerat ca ilegală atacarea Irakului în 2003, pe fondul unei propagande mincinoase, invadarea Ucrainei deschide un nou capitol în relaţiile internaţionale. Cu efecte negative, de mare amplitudine, asupra vieţii politice şi economice mondiale. Sancţiunile economice anunţate de UE şi SUA, de fapt un adevărat război economic împotriva „sistemului Putin” sunt puţin susceptibile de a intimida Kremlinul, iar consecinţele financiare şi energetice se vor resimţi cât de curând. Ce poate fi observat după primele patru zile de război, dincolo de tragedia umană (370.000 persoane refugiate potrivit Înaltului Comisariat pentru refugiaţi al Naţiunilor Unite), sute de morţi şi mii de răniţi, este următorul fapt: hărţile militare ruse, realizate de cartografi militari ruşi şi serviciile de informaţii denotă că pregătirile prealabile sunt de mai multă vreme efectuate, ele indicând cu exactitate baze militare ucrainiene, sisteme de apărare aeriană, drone, sisteme de comandă şi control, depozite de armament şi carburanţi. Până de dată recentă Rusia părea pregătită pentru un acord, cu condiţia ca Ucraina să nu devină membru NATO şi să păstreze un statut neutru. Nefăcând parte din NATO, Ucraina n-a reuşit să se înţeleagă totuşi cu Rusia, ceea ce nu mai este un secret, fiindcă este notoriu. Şi acum suntem în plin război. Occidentul izolează Rusia, pe plan financiar, economic, diplomatic. Rusia la rândul ei pune capăt autorizaţiilor de survol al companiilor aeriene occidentale, în pericol aflându-se sistemul internaţional de comerţ aerian, legăturile cu Asia şi extremul Orient. Se blochează băncile ruseşti, ceea ce provoacă perturbări în aprovizionarea cu gaze a Europei. Toate măsurile economice împotriva Rusiei vor genera măsuri de retorsiune. Un război regional început, cu Rusia actor principal, nu ştim niciodată cum se termină. Kievul anunţă că vrea negocieri, dar refuză Minskul şi propune ca localităţi alternative Varşovia, Bratislava, Istanbulul, Budapesta sau Baku. Volodimir Zelenski, incoerent, vrea şi încetarea ostilităţilor militare, dar şi declararea ca… învingător. Cu invazia Ucrainei se intră într-o nouă eră. Şi afirmaţia aparţine cancelarului german Olaf Scholz, care deşi ezitant multă vreme, ieri în cadrul unei şedinţe extraordinare a Bundestagului (Camera Deputaţilor) a anunţat că a deblocat o anvelopă excepţională de 100 miliarde euro pentru modernizarea armatei, întrucât suferea de ani buni de subechipare. Măsura constituie şi o respectare a unei solicitări NATO de alocare a 2% din PIB. În premieră a acceptat livrarea de armament letal Ucrainei. Este sfârşitul pactului european din 1950, prin care Germania se pusese în serviciul păcii. Acum intenţionează să devină o nouă mare putere militară. Tot ieri Volodimir Zelenski a salutat formarea unei coaliţii internaţionale pentru furnizarea de ajutor militar Ucrainei, din partea Belgiei şi Germaniei, dar şi excluderea unor bănci ruseşti din platforma SWIFT cu sediul în Belgia. Putin cere armatei ucrainiene să provoace o lovitură de stat, într-o ţară condusă de o clică de drogaţi şi neonazişti. Ştirile de pe liniile de conflagraţie sunt destul de contradictorii, şi ele menţionează, între altele, şi violenţe între grupuri mobile de „naţionalişti şi banderişti” cu forţe armate ruse. Ordinea mondială este în pericol ca niciodată. Libera circulaţie a capitalului a permis firmelor multinaţionale occidentale să intre şi pe piaţa rusă. Multe dintre ele sunt cu capital mixt. Lupta împotriva pandemiei –pare abandonată- lasă impresia că n-a fost atât o necesitate sanitară, cât o minciună politică care ne-a pregătit pentru ceea ce vedem.
