Faţă în faţă la Abu Dhabi!

Întâlnirea de la Abu Dhabi, într-un mediu secretos, locaţie nedezvăluită, acoperire media neplanificată, întinsă pe durata a două zile, cu rundele de consultări aferente, a avut o particularitate insolită, despre care puţin s-a vorbit. Deşi s-a resimţit din plin. Partea rusă a fost condusă de generalul Igor Kostyukov, şeful Direcţiei principale de informaţii a Statului Major general al forţelor armate, iar partea ucrainiană de Rustem Umerov, secretarul Consiliului naţional de securitate şi apărare, alături de care s-a aflat generalul Kirilo Budanov, până recent şeful Serviciilor secrete militare ucrainiene, acum şeful cancelariei prezidenţiale. Aşadar, în premieră, o componenţă eminamente militară a delegaţiilor rusă şi ucrainiană, cu doi maeştri ai tacticilor secrete, duşmani juraţi, aflaţi faţă în faţă. Budanov şi serviciul său s-au aflat în spatele eliminării câtorva generali ruşi, al unor operaţiuni de sabotaj reuşite şi altor activităţi, în spatele liniilor de război. Aşa se explică faptul că nu a răzbit afară mai nimic, despre rezultatul concret al discuţiei de două zile de la Abu Dhabi, dintre delegaţia rusă, americană şi ucrainiană. Detaliul în sine nu trebuie subestimat. De altfel, participanţii la negocieri au descris discuţiile „constructive şi pozitive”, pe alocuri resimţindu-se un ton chiar prietenos, aproape neverosimil, pentru starea de lucruri cunoscută. Conform informaţiilor limitate care au ieşit la iveală o zonă-tampon ar urma să fie stabilită, în principal în detrimentul teritoriului controlat de Kiev. Şi nu vorbim doar de Donbas, ci şi despre regiunile Zaporojie, Herson, Harkov, Sumy, Cernigov. Există, de asemenea, problema centralei nucleare Zaporojie, a funcţionării acesteia, precum şi a hidrocentralei Kohovka, şi a utilizării bazinului Niprului. Toate aceste probleme abordate de delegaţiile, repetăm, eminamente militare, rusă şi ucrainiană, spun multe. S-a discutat şi despre absenţa, imperativă, în abordarea rusă, a contingentelor NATO, pe teritoriul ucrainian, mai multe proiecte privind o zonă economică liberă, într-o parte a Donbasului, componentă a unui pachet mai amplu de cooperare al Washingtonului cu Moscova. Privit cu nelinişte de elitele din Marea Britanie, Germania, ţările baltice şi scandinave. Când preşedintele Zelenski anunţa, deunăzi, că un acord bilateral de garanţie a securităţii între SUA şi Ucraina este gata 100% şi aşteaptă doar data şi locul semnării, acest anunţ a fost primit de o lume obosită de război, cu destulă circumspecţie. Fiindcă momentul acestui anunţ reflectă şi o nelinişte mai largă, exacerbată de disponibilitatea Washingtonului de a folosi instrumente coercitive împotriva unor aliaţi europeni. Este motivul pentru care Europa se repoziţionează, sau pare dispusă la aşa ceva. Giorgia Meloni şi Emmanuel Macron au sugerat, cu destul tact, oportunitatea redeschiderii, oricât de prudentă, a canalelor de comunicare cu Moscova. Şi asta după ce oficialii ruşi au acuzat în repetate rânduri capitalele europene că sabotează discuţiile de pace. Interesul american pentru Groenlanda a adus în convergenţă interesele strategice europene şi ruseşti în Arctica. Ameninţarea lui Donald Trump, cu augmentarea unor taxe vamale, ar putea să se fi diminuat, deocamdată, dar ea persistă, ca un precedent şi s-ar putea intensifica oricând. Pe de altă parte, administraţia americană a informat Kievul că acordarea garanţiilor de securitate, evocate, va depinde de acceptarea de către Ucraina a retragerii a trupelor sale din zonele neocupate din Donbas. Mai nou, Kievul confirmă că armata rusă echipează o parte din dronele sale cu sisteme Starlink. Urmează, conform anunţurilor făcute, o nouă rundă de discuţii în acelaşi format.