Pentru a etala noua alianţă anti-teroristă, militarii ruşi, angajaţi pe teatrul de operaţiuni din Siria, au înscris pe bombele lor “pentru Paris” şi “pentru ai noştrii“, referire la crashul avionului rus în Sinai şi atentatele pariziene din 13 noiembrie a.c.. Relatările media, departe de cele oficiale, menţionează că vizate sunt poziţiile rebelilor anti-Assad şi nu cele ale Statului Islamic, extrem de întins, pe un teritoriu puţin mai mic decât al Franţei. În plin maraton diplomatic, care a cuprins discuţii cu David Cameron la începutul săptămânii, apoi Barack Obama, la Washington, în continuare cancelarul german Angela Merkel şi premierul italian Matteo Renzi, ieri după amiază Francois Hollande, urma să ajungă la Moscova pentru reafirmarea necesităţii unei “coaliţii unice” capabilă să combată Statul Islamic. “O largă coaliţie anti-teroristă“, la care preşedintele rus făcuse apel, la sfârşitul lunii septembrie, în faţa Adunării Generale a ONU, părea pe cale a se constitui. Dacă în meniul discuţiilor cu Angela Merkel, şocată de atentatele pariziene, s-au aflat criza imigranţilor şi securizarea frontierelor UE, într-un moment în care acordul Schengen este pus la îndoială, Francois Hollande a obţinut susţinerea coaliţiei anti-Daech, prin trimiterea a până la 650 de militari germani în Mali, contur de angajament suplimentar, precizat de ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen. Fiindcă Angela Merkel ştie că era imposibil, fără mandat ONU, să obţină acceptul Bundestagului de trimitere de trupe sau avioane în Siria, într-un moment în care opinia germană (52%) se opune participării ţării lor la o confruntare declarată cu Statului Islamic din Siria şi Iran. Încercând să surmonteze ambiguităţile Moscovei şi reticenţele SUA, acestea reproşând Rusiei concentrarea loviturilor pe poziţiile moderate siriane şi nu precumpănitor pe Statul Islamic, în vedere susţinerii lui Bashar al-Assad ca aliat, Francois Hollande se află într-o poziţie de-a dreptul ingrată, fiindcă după ce Vladimir Putin dispusese forţelor sale armate “să intre în contact direct cu cele franceze şi să colaboreze ca aliaţi“, “pe mare şi în aer” condiţia Washingtonului şi Londrei – din prudenţă – a fost ca Rusia să-şi modifice strategia în Siria şi să plaseze ca obiectiv primordial şi absolut lupta contra Statului Islamic şi nu susţinerea lui Bashar al-Assad. În Franţa, Francois Hollande, se află de asemenea sub presiunea emanată de rusofilii republicani şi extrema dreaptă franceză, multe voci solicitând ridicarea necondiţionată a sancţiunilor contra Rusiei. “Putem combate alături de Rusia, în timp ce avem instituite sancţiuni economice, respectiv embargo? Raspunsul este nu“, a spus în hemiciclu fostul premier Francois Fillon. Sigur că economia franceză, îndeosebi cea a produselor agro-alimentare, pierde enorm, din cauza embargoului instituit de Moscova. Dar Washingtonul refuză implicit să lege dosarul ucrainian de cel sirian. În Orientul Apropiat poziţiile ruseşti sunt consolidate, ruşii probând că sunt capabili de un joc decisiv, în apărarea aliatului lor de la Damasc. Pe lângă toate acestea, distrugerea bombardierului rus SU-24, care ar fi penetrat spaţiul aerian al Turciei, a pus în lumină precaritatea detentei ruso-occidentale, ce se întrevedea. Vladimir Putin a vorbit despre o lovitură de cuţit înfiptă în spate, de complicii terorismului, formulă năucitoare, fiindcă deşi Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, a asigurat că Rusia nu are de gând să facă război cu Turcia, a menţionat convingerea unei “provocări planificate“. Aşa că în pofida negaţiilor sale, Rusia continuă să vizeze în principal poziţiile loialiste siriene, şi mai puţin Statul Islamic. Înaintea întâlnirii de ieri, dintre cei doi şefi de stat, o alianţă ranforsată, între cele două coaliţii, părea compromisă, reducându-se doar la o posibilă cooperare între Franţa şi Rusia pe teren. Situaţia este mai mult decât complexă, dacă avem în vedere că doar o intervenţie aeriană – Afganistan (2001), Irak (2003), Libia (2011) – nu rezolvă chestiunea luptei contra terorismului, complementară fiind necesitatea loviturilor vizând accesul la internet al Statului Islamic în zonele controlate, pentru reducerea propagandei şi coordonarea atentatelor în exterior, atacarea cyberstructurii, a logisticii, limitarea accesului la resursele financiare foarte importante, prin atacarea autocisternelor cu petrol, din câmpurile controlate (20-40 mii barili pe zi), de Statul Islamic, via Turcia. Plenar solidari, francezii denunţă barbaria. Din principiile lor sofisticate nu rămân decât cuvintele. Din păcate. Ei resimt că Uniunea Europeană, nedispunând de capacităţi de intervenţie, nici de protecţie fermă la sol a cetăţenilor, lasă totul la latitudinea şefilor de stat. Într-un fel, Francois Hollande, încearcă să obţină din partea lui Vladimir Putin, acesta aflat luni la Teheran, tot sprijinul, fără a-i putea oferi în schimb, altceva decât promisiuni. Franţa este în război, Europa în apărare.
