Festivităţile prilejuite de împlinirea a 175 de ani de la înfiinţarea Teatrului Naţional din Craiova, prin suita de evenimente, prilejuiesc şi publicarea ediţiei a doua a volumului de „referinţă” al istoriografiei teatrale româneşti, având ca autori pe Alexandru Firescu şi Constantin Gheorghiu. Ambii cu merite în realizarea a două monografii ale Teatrului Naţional din Craiova şi a unui dicţionar inedit. Una din monografii „Lumini din culise – File de arhivă istorică şi sentimentală” (ed. Aius, 2003) rămâne un izvor istoric pentru cei care vor fi interesaţi de trecutul acestui templu al Thaliei, tot mai aproape de vârsta a două secole. Unele „scăpări”, nu puţine, chiar superficialităţi, un parti-pris provincial, minează din păcate din meritele robuste ale autorilor menţionaţi. Astfel, Liviu Rebreanu, despre care s-a spus că există în colecţia muzeului Teatrului Naţional din Craiova, documente ce trebuie coroborate cu nu ştiu care detalii deţinute de domnul Florea Firan, vine la Craiova pe postul de secretar literar (1911-1912) la insistenţele prietenului său Emil Gârleanu. Va publica, între altele, în revista Ramuri, condusă de Constantin Şaban Făgeţel, o cunoaşte pe Fanny Rebreanu, cu care se va căsători, aceasta intră în neînţelegeri cu Emil Gârleanu şi în cele din urmă este „dezangajată”. Ecourile timpului petrecut la Craiova s-ar regăsi în marea operă a prozatorului, romanul „Răscoala”, arendaşul Ilie Rogojinaru, fiind cel care deţinea moşia Olena din părţile locului. În „Jurnalul” lui Rebreanu nu există referiri concrete la această perioadă. În schimb, există referiri evazive, din perioada în care era la direcţia educaţiei poporului şi directorul Teatrului Naţional Bucureşti. Şi iată ce scria: „Plec de la Piteşti, singur. Citire de jurnal. Sosesc Craiova. Nimeni. Impresie rea. Văd afişe. Superstiţia: păcat că încep sâmbăta. Craiova. Rece. Urâtă. Oraş de provincie, fără nici un stil. Piaţă nouă. Orgoliul craiovean: olteni sunt numai ei(…). Debarc la teatru. Întâlnire cu Herz la Minerva. Presa craioveană. Înjurăturile. Cine înjură şi de ce? Politica mereu, Regele, Iorga, literaţii. Seara, conferinţă de presă. Masa. Arghezi plus Crainic. Un articol de Arghezi: grozav îl imită pe Şeicaru”.
