Folosind propriile arme economice ale Washingtonului, Beijingul şi-a valorificat dominaţia asupra resurselor critice şi puterea industrială. Cu câteva zile înainte de mult aşteptata întâlnire dintre Donald Trump şi Xi Jinping, Beijingul a perturbat lanţurile de aprovizionare a unor companii americane. Pentru The Economist, din orice perspectivă ai privi, un lucru este clar: gigantul asiatic şi-a impus punctul de vedere în războiul comercial cu SUA. Guvernul chinez şi-a dat seama de faptul că Donald Trump ar fi predispus să răspundă la presiuni, decât la linguşiri. Cea mai eficientă armă a Beijingului nu a fost cea a tarifelor vamale (SUA au exportat anul trecut bunuri în valoare de 140 miliarde dolari, dincolo de zid, comparativ cu 440 miliarde dolari în direcţia inversă) în restricţionarea contractelor la exporturile privind pământurile rare şi resursele necesare pentru producţia de înaltă tehnologie. Pământurile metalice sunt prezente în toate produsele tehnologice. Pe măsură ce stocurile din aceste materiale scădeau, companiile au avertizat că fabricile lor se vor închide. Washingtonul şi Beijingul au ajuns la un cadru de acord, acceptat de ambele părţi şi în privinţa pământurilor rare şi în cel privind soia şi împotriva fentanilului. O relaţie economică bazată atât pe rivalitate cât şi pe interdependenţă se relaxează. Donald Trump a sosit duminică în Malayezia, pentru summit-ul Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) prima sa oprire dintr-un turneu de 5 zile în Asia, care va culmina cu o întâlnire cu Xi Jinping, joi în Coreea de Sud.
