Relaţia rece, între Ankara şi Tel Aviv, este mai veche, deşi Turcia a fost una din primele ţări care a recunoscut statul Israel. Cu toate acestea chestiunea palestiniană a rămas mereu un „nod gordian”, între cele două ţări. Acum s-a deteriorat ca niciodată. O etapă importantă premergătoare a fost operaţiunea israeliană din fâşia Gaza -sfârşitul lui 2008 începutul lui 2009-, în ideea distrugerii Hamas din enclavă, soldată cu un număr mare de palestinieni ucişi. Discursul de miercuri, din timpul şedinţei grupului parlamentar Justiţie şi Dezvoltare, al preşedintelui Erdogan a fost repede preluat de presa din întreaga lume: liderul de la Ankara şi-a anulat vizita programată în Israel şi şi-a exprimat nemulţumirea faţă de politica israeliană în chestiunea palestiniană, etichetată drept „una dintre cele mai brutale atacuri din istorie împotriva asupriţilor din Gaza”. Cu toate acestea liderul turc a cerut ca „toate părţile să-şi ia degetul de pe trăgaci. O încetare a focului trebuind declanşată imediat”. Mai mult, ca şi omologul său francez Emmanuel Macron, prezent în regiune, Erdogan a considerat că singura modalitate de rezolvare a acestui conflict regional, de lungă durată, este crearea unui stat palestinian în condiţii de egalitate cu statul Israel, în conformitate cu graniţele din 1967. Tel Aviv-ul prin ministerul său de Externe a denunţat cu fermitate comentariile preşedintelui turc, care i-a descris pe membrii mişcării islamiste palestiniene Hamas drept „eliberatori, care îşi protejează pământul”. Un comunicat al ministerului israelian al Apărării menţionează că „nici încercarea preşedintelui turc de a apăra organizaţia teroristă şi acţiunile sale provocatoare nu vor schimba ororile pe care le-a văzut o lume întreagă şi nici faptul fără echivoc că Hamas este corespondentul grupării Statul Islamic”. Ca o paranteză, secretarul general al ONU, Antonio Gutteres, puternic criticat de statul Israel, marţi, s-a declarat „şocat” de „reprezentarea părtinitoare” a comentariilor sale asupra Hamas, reiterând că nu a justificat atacul mişcării islamiste palestiniene. Imediat ambasadorul israelian la ONU, Gilad Erdan, a cerut demisia lui Antonio Gutteres, acuzându-l că este comprehensiv în faţa terorismului şi crimelor, de partea Hamas. Mai mult Israelul va refuza cererile de viză din partea oficialilor ONU, a anunţat acelaşi Gilad Erdan, citat de The Times of Israel. Între timp temerile extinderii războiului dintre Israel şi Hamas, dar mai ales Hezbollahul din Liban, cresc. Erdogan a încercat să avertizeze părţile împotriva trecerii liniei roşii şi Ankara este impacientată de posibila destabilizare a peisajului mai larg de securitate regională. Numărul victimelor este deja impresionant şi ministerul Sănătăţii din Gaza anunţă 7.028 persoane (din care 2913 copii), ucise şi 18.484 persoane rănite. Mii de locuitori din Gaza au murit în timpul bombardamentelor israeliene, previzibile. Pentru Israel ceea ce a suferit este un abis moral, dar doar diplomaţia poate juca un rol esenţial. Nimeni nu-i va ajuta pe israelieni şi palestinieni să se reconcilieze vreodată, fără să fi înţeles abisul ameţitor, care s-a deschis pe 7 octombrie a.c.. Trauma va dura ani de zile. Există două moduri de a înţelege situaţia din Orientul Mijlociu. Unii cred că Israelul este problema şi alţii care cred că Israelul este partea soluţiei. Ce se prefigurează deocamdată? În primul rând o amânare sine-die a unei operaţiuni masive la sol a forţelor de apărare israeliene (IDF) în fâşia Gaza, considerată o greşeală, în opinia lui Emmanuel Macron, dar şi a omologului său egiptean Abdel Fatah Al Sissi, în cursul dialogului avut. Aliaţii Israelului şi-au reînnoit avertismentele la adresa guvernului lui Benjamin Netanyahu în privinţa recurgerii la o ofensivă terestră, care ar împinge conflictul într-o dimensiune complet nouă. Pe toate canalele diplomatice se lucrează intens, dar Benjamin Netanyahu, care a recunoscut miercuri seara că şi el va trebui să dea socoteală pentru eşecul de securitate ce a permis atacul Hamas, este singurul care va decide.
