Nu brăţările puse lui Avram, nici rezultatul Stelei, întors ca de obicei pe toate feţele, ci inaugurarea arenei “Ilie Oană” de la Ploieşti a fost de departe evenimentul principal al săptămânii şi poate chiar al lunii septembrie în Liga I. O bijuterie discretă şi elegantă de 15.000 de karate (locuri), cotată la 17 milioane de euro, luminează de acum fotbalul românesc. Inaugurarea au făcut-o gloriile Petrolului şi Generaţia de Aur, iar la primul meci oficial Petrolul a fost umilită de Dinamo. Numai o echipă precum Dinamo putea umbri în asemenea mod o astfel de sărbătoare. După cum a decurs, meciul a amintit de acel 0-4 cu care Ionel Ganea ne întâmpina la revenirea în Liga I. La fel ca Universitatea din 2006, am văzut o echipă naivă a Petrolului, care a sperat să obţină prea mult doar pe fondul entuziasmului, al atmosferei create la inaugurarea noii arenei “Ilie Oană”. Chiar dacă pe mulţi îi vrăjeşte, Dinamo rămâne acelaşi lider neconvingător, care mizează pe eficacitatea veteranilor din atac, neavând o consistenţă reală în joc, iar dubla cu Vorskla şi meciul de la Vaslui au arătat cât de vulnerabilă poate fi haita lui Ciobotariu când este tratată corespunzător. Revenind la atmosfera de pe “Ilie Oană”, aceasta a fost una impresionantă pe tot parcursul meciului cu Dinamo, fie că se desfăşura coregrafia la 0-0, sau că Niculae puncta pentru 5-1. “Lupii” au cântat admirabil, înghiţindu-şi demn umilinţa, poate şi pentru că galeria oaspete a lipsit, iar spiritele nu s-au aprins. “Petrolul ale, ale, pentru tine fac orice” a răsunat toată seara indiferent că elevii lui Răchită au fost neputincioşi. Petrolul este o echipă de tradiţie, cu 3 titluri de campioană în vitrină, iar ultimul trofeu obţinut este mai recent decât cel al Universităţii, ploieştenii câştigând Cupa României în 1995, la doi ani după ultima reuşită de acest gen a alb-albaştrilor. Totuşi, 15 ani de secetă, dintre care aproape 10 petrecuţi în liga secundă, i-au călit serios pe fanii Petrolului, care au trecut prin multe încercări. Au ratat de multe ori promovarea, au jucat prin diverse coclauri până când edilii au decis să refacă din temelii vechea arenă, au suportat consacrarea Astrei, rivala parvenită pe banii miliardarului Nicolae. “Lupii” au trecut până şi printr-o “rebranduire”, Petrolul numindu-se la un moment dat CSM Ploieşti. Având în faţă drama Universităţii Craiova, “găzarii” pot privi înainte cu mândrie şi curând vor uita de umilinţa suferită contra “câinilor”. Echipa-fanion a Ploieştiului este chiar a ploieştenilor, fiind administrată de municipalitate, au un stadion admirabil, pot aştepta liniştiţi şi încrezători vremurile în care vor face şi performanţă. Oricum, de acum încolo la Ploieşti se poate pune problema astfel: e păcat de investiţiile în stadion să nu se formeze şi o echipă puternică.
