Întreaga lume este cuprinsă de o nouă cursă contracronometru. Cea de a prinde şi neutraliza pokemoni. Jocul este o franciză media controlată de Nintendo şi creată de Satoshi Tajiri în anul 1996, perfecţionată acum la cele mai înalte cote. Numele Pokemon este o abreviere a cuvintelor Pocket Monsters, ce în traducere înseamnă monştri de buzunar. Despre implicaţiile majore pe care le poate avea noua aplicaţie asupra tinerilor am încercat să aflăm detalii pertinente de la Mihail Jianu, psiholog clinician, fin cunoscător al psihicului uman datorită lucrului permanent cu generaţia tânără, în special.
Zi de zi vedem în mass-media informaţii referitoare la ultima aplicaţie a celor de la Nintendo – Pokemon. Un joc ce, iniţial, a presupus ca toţi pokemonii să fie prinşi şi anihilaţi. Ulterior, compania a dorit doar să fie învinşii liderii. Ultima generaţie de joc Pokemon, a patra, care şi-a făcut debutul în 2007, a introdus sistemul Wi-Fi Connections. Sistemul acesta este un fel de Internet şi permite jucătorilor, pe lângă schimburi şi lupte, posibilitatea de a face toate acestea la nivel mondial şi de a comunica între ei. Acest sistem este unul dintre cele mai inovatoare lucruri pe care le-a avut de oferit Nintendo în ultimii ani.
Despre cât de nociv sau nu este un astfel de joc am încercat să aflăm de la Mihail Jianu, psiholog clinician cu drept de libera practica, atestat din anul 2006 de Colegiul Psihologilor din Romania,.
„Jocul poate duce la o dependenţă periculoasă mentală”
Nu mai departe de joi, 25 august a.c., fluxurile de media internaţionale titrau că, în Japonia s-a raportat primul caz de ucidere având drept cauză folosirea jocului în cauză. Concret, un bărbat în vârstă de 39 de ani, fermier, a fost arestat după ce vehiculul său a lovit două femei pe un drum din oraşul Tokushima din sud-vestul insulei Shikoku. El a declarat anchetatorilor că „juca Pokemon Go game” în timp ce conducea.
O primă nedumerire a noastră este cum de a reuşit această aplicaţie să capteze atât de mulţi oameni. „Aplicaţia este o noutate în domeniul jocurilor din spaţiul virtual, dă impresia utilizatorului că participă activ la instalare, activare, participare efectivă la capturarea lor în mediul virtual-real. Modul cum îi afectează pe utilizatori este dat de faptul că scade în primul rând interacţiunea umană, scade gradul de empatie şi ştirbirea comunicării”, ne-a precizat Mihail Jianu, psiholog clinician. Mai mult, „Pokemon Go se răspândeşte într-o formă «contagioasă» , jocul poate duce la o «dependenţă periculoasă mentală» mai ales la copii cu o personalitate în devenire şi în formarea caracterului”, a mai punctat Mihail Jianu.
Iluzia câştigului
Ca orice joc virtual care se respectă şi acesta dă competitorilor iluzia unui câştig direct. Şi aici lucrurile stau cu totul altfel, după cum ne relevă Mihail Jianu. „Jucătorii consideră că au multe de câştigat de la acest joc, dar în realitate au mai multe de pierdut. Bucuria efervescentă, trăirea unor emoţii de moment şi implicarea-conectarea din timpul jocului, gradul de atenţie şi concentrare sunt crescute asupra jocului se numără ca efecte psihologice pozitive. Dependenţa, gradul scăzut de comunicare, stima de sine scăzută, empatia diminuată, gândirea pasivă sunt câteva din efectele negative. Creşterea gradului de violenţă şi a angoaselor, ruperea de realitatea cotidiană şi diminuarea responsabilităţiilor la copii sunt nocive pe timp îndelungat.”
„O manipulare amestecată cu dependenţa de nou”
Jucătorii nu sunt hipnotizaţi, este vorba doar de o manipulare amestecată cu dependenţa de nou, ne mai declară Mihail Jianu. Acesta mai arată că, ceea ce hrăneşte în mod consecvent creierul uman sunt curiozitatea, motivaţia şi lucrurile/jocurile noi. În acest mod, pare să fie explicată nedumerirea de cum este posibil să fie atras creierul nostru aşa de uşor în asemenea jocuri virtuale.
„Stă în firea omului să încerce, să fie curios şi să fie egoist, datorită egoismului omenirea a evoluat aşa de mult. Să respectăm regulile şi principiile sociale. Orice abuz nu este recomandat. Nu cred că la noi va avea un impact devastator acest joc, deoarece suntem mult mai ancoraţi în realitatea cotidiană şi avem o inteligenţă emoţională crescută”, ne-a precizat psihologul Mihail Jianu. O speranţă ar mai fi totuşi. „Nu toţi oamenii devin pasionaţi de acest joc. Este o noutate acest joc deoarece îmbină realitatea cotidiană cu ceea virtuală”, a mai preciyat psihologul Jianu.
Conotaţia tehnico-aplicativă este mult mai prezentă
Dacă latura de influenţare a psihicului poate fi abordată în plan deschis cu specialişti, nu acelaşi lucru se poate spune de implicaţiile mai puţin declarate ale aplicaţiei Pokemon. Să amintim că utilizatorii vor trebui să fie conectaţi la GPS, la reţeaua de date mobile a furnizorului de internet, la camera video a telefonului mobil. Aşadar, jucătorii vor contribui din buzunarele proprii la colectarea unor date şi informaţii spaţiale pentru care diverse instituţii cu responsabilităţi precise ar fi cheltuit sume enorme de bani. Şi dacă vorbim de o întindere aproape planetară a jocului, mai devreme sau mai târziu, este clar că pe lângă interesul economic al creatorului mai există şi un altul mai puţin vizibil. O altă consecinţă a folosirii aplicaţiei este că va duce la o creştere a vânzărilor de smartphonuri. Şi aici motivaţia este banală: jocul Pokemon este mare consumator de energie şi doar telefoanele din noua generaţie sunt apte să-l ruleze foarte bine! Deci, poftiţi la achiziţii de noi gadget-uri!
Un strigăt în pustiu
Mesajul academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai”, în discursul recent intitulat „Meseria de istoric la începutul mileniului al treilea” cu prilejul deschiderii Congresului Naţional al Istoricilor Români este elocvent pentru a descrie impactul tehnologiei în viaţa umană. „(…) Rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme este crearea de mecanisme umane, de roboţi, de marionete uşor de manipulat, prin vot ori prin alte mijloace. Oamenii lipsiţi de cultură generală şi de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză alcătuiesc generaţia „Google”, generaţia „Facebook”, generaţia „SMS” sau toate la un loc! Sunt oameni, în general, inteligenţi, dar cu inteligenţa canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică. Elita clasică a acestei lumi pare abulică, ameţită, adormită, fără nerv şi fără voinţă. Aici nu este vorba despre conflictul dintre generaţii, nici despre mitul vârstei de aur, nici despre nostalgia tinereţii, ci de realism. Am fost avertizaţi demult că „somnul raţiunii naşte monştri”. Nu demult, am văzut ciocane distrugând statui mesopotamiene sau bombe nimicind Palmyra! Ar fi bine să veghem cu toţii ca toate admirabilele descoperiri şi invenţii ale lumii contemporane să servească omului creativ şi creator, omului cercetător şi omului moral, nu omului-robot, distorsionat şi manipulat”, a precizat între altele academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai”.
