Circ moral: Pacepa, invitat în România

La câte ne sunt date să trăim şi să vedem, vestea că Ion Mihai Pacepa a fost invitat în România pentru a conferenţia în faţa tinerilor ne mai lipsea. Lăsăm de-o parte faptul că-i doare în pălărie pe tinerii din România de Ion Mihai Pacepa. Ideea năstruşnică, menită probabil să testeze opinia publică în legătură cu acest personaj sulfuros, aparţine preşedintelui executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), fost subaltern al lui Vladimir Tismăneanu, care posta anul trecut pe platforma HotNews un text vitriolic, cu tangenţă la cartea istoricului american Larry Watts „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”: „După rămânerea sa în Occident, Ion Mihai Pacepa a contribuit, cu imense riscuri, la demarcarea sistemului pe care îl cunoştea ca nimeni altul, precum şi la deconspirarea acţiunilor antioccidentale ale serviciilor secrete ale dictaturii. A nega acest lucru se numeşte negaţionism”. E drept că în urmă cu puţini ani a fost invitat, bineînţeles din raţiuni „educative”, să conferenţieze în faţa studenţilor bucureşteni şi fostul agent CIA Felix Rodriguez, un cubanez exilat, care a acţionat în războiul murdar împotriva Cubei şi mai târziu în Vietnam şi a dispus tăiere degetelor lui Che Guevara, după uciderea acestuia, în octombrie 1967, în Bolivia. „Tânăra generaţie din România are astăzi nevoie de clarificări reale, de răspunsuri pertinente şi de problematizări avizate în privinţa trecutului recent al naţiunii. Prezenţa dvs. într-o serie de prelegeri în mediul academic, în universităţile româneşti, ar contribui în mod considerabil la desfiinţarea tezelor negaţioniste şi revizioniste şi la tentativele de reabilitare ale dictatorului Nicolae Ceauşescu, prezente tot mai des în ultimul timp în spaţiul public” se spune în invitaţia adresată „domnului gen. (r.) Ion Mihai Pacepa” de preşedintele executiv al unei instituţii publice aflate în subordinea Guvernului şi în coordonarea directă a primului-ministru. Te freci la ochi după asemenea insanităţi, mai ales că e străvezie trimiterea la lucrările ştiinţifice ale lui Larry Watts şi, inevitabil, istoria secretă a României. Un trădător de netăgăduit, fost adjunct al şefului spionajului extern, DIE, care a defectat în iulie 1978 la americani, este înduioşător rugat să conferenţieze, probabil despre demnitate şi onoare militară, într-o ţară în care trădarea are continuitate prin prezentul luminos şi viitorul şi mai luminos. Memoriile recente ale fostului spion român Cornel Nemetzi, apărute sub titlul „Ultimul curier ilegal” (Ed. Marist, 2013), o lucrare de referinţă prin calitatea informaţiilor, a raţionamentelor emise, dar şi cea narativă, etichetează dezertarea fostului adjunct DIE ca un adevărat cataclism, efectele produse fiind mai mari decât cele ale cutremurului care a zguduit Bucureştiul la 4 martie 1977. Tentativa cosmetizării unui trădător din partea unei instanţe morale, cum este Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, nu suscită decât greaţă şi îl descalifică iremediabil. Circumstanţele reciclate de Ion Mihai Pacepa şi de întreg „corul de civili” dirijat de Vladimir Tismăneanu că l-a trădat pe Ceauşescu sunt praf în ochii unor creduli şi naivi. Dacă Ioan Mihai Pacepa şi oamenii din umbră care îl pilotau nu simţeau că pământul sub picioarele trădătorului se mişcă, acesta ar fi rămas încă mulţi ani în preajma cuplului prezidenţial din România. Cert este un lucru: Ion Mihai Pacepa putea să-l trădeze pe Nicolae Ceauşescu, să submineze ideologia comunistă, cum a făcut-o prin cartea nocivă „Orizonturi roşii” cu „mult neadevăr, minciună şi propagandă”, cum preciza ambasadorul George Maior, să-şi toarne colegii din nomenclatura de partid şi de stat, dar moralmente n-avea dreptul să distrugă viaţa unor oameni care acceptaseră să se sacrifice în interesul ţării lor. Dacă se săturase de cuplul prezidenţial, îşi putea trage un glonţ în cap. Cornel Nemetzi, ofiţer aflat la datorie 26 de ani, de la curierat ilegal, respectiv cel care primea materialele informative de la agenţii din străinătate, până la şef al serviciului Europa, îl numeşte scamator al muncii de spionaj şi trădător care pozează în victimă a regimului comunist. Cu toate că Ion Mihai Pacepa s-a lăudat în cărţile sale, prost scrise, cu funcţiile şi demnităţile conferite de Nicolae Ceauşescu (în 1975 la Tokyo era „consilierul personal”, iar în 1978 „şeful casei prezidenţiale”) aceste „avansări” fuseseră doar formale, ele nefiind confirmate de acte oficiale (decrete, diplome, etc). Tocmai aceste demnităţi îl scoteau pe Pacepa din lumea mirifică a spionajului, încât nu mai putea să-i mulţumească pe mandatanţii săi, menţionează Cornel Nemetzi, care cunoşteau deja toate intimităţile legate de Nicolae Ceauşescu şi familia sa. Cornel Nemetzi susţine în memoriile sale că la începutul lui iulie 1978, Nicolae Ceauşescu ar fi primit o informaţie de la KGB, conform căreia un general de armată sau securitate, cu acces la sferele înalte ale politicului, colaborează de mulţi ani cu CIA. Şi atunci a luat decizia defectării. Invitaţia IICCMER, circumscrisă unei frenezii pro-Pacepa, cel mai mare şi cunoscut trădător din istoria serviciilor de informaţii externe, nu este altceva decât un circ moral.