Ziaristul Ion Cristoiu rămâne interesant, nu rareori, în postările zilnice cu „gândul” său, pe blogul personal, dar şi în editorialele din Evenimentul Zilei. Poţi să nu fii de acord cu raţionamentele sale politice, unele seducătoare, altele îndoielnice, dar textele merită lecturate. Mai ales că se vrea mereu pe o altă baricadă, de regulă a învinşilor, pentru a nu fi suspectat de… partizanat. Memoria, uneori extraordinară, folosită selectiv, devine un păcat destul de răspândit. Printre oameni, printre pietre mai puţin. Când vine vorba de moderaţie lucrurile se complică nu rareori. Atacul de o agresivitate teribilă la Ion Iliescu e disproporţionat, în raport cu ceea ce a propus acesta, într-o situaţie de forţă majoră, în şedinţa Comitetului Naţional Executiv al PSD: Rovana Plumb, preşedintă la Consiliul Naţional, Liviu Dragnea „preşedinte interimar” la PSD. Ne place sau nu Ion Iliescu rămâne preşedintele onorific al PSD, fondatorul partidului. Ion Cristoiu analizând ultimele evoluţii din PSD opinează că Victor Ponta a fost „lucrat” de baroni, în frunte cu Liviu Dragnea. Tot maestrul Ion Cristoiu ne asigură că „lovitura de palat”, din Comitetul Executiv Naţional ar fi fost imposibilă dacă Victor Ponta n-ar fi demisionat din fruntea PSD, după ce doar se autosuspendase. Corectă afirmaţia. Numai că logica ei intră în coliziune cu sintagma „lovitură de palat”. Că Victor Ponta n-a răzbit s-o lase pe Rovana Plumb „moştenitoare”, fie şi temporară, până la Congresul din noiembrie, se poate discuta, dar nu se poate exacerba aportul baronilor, din moment ce exceptându-i pe Paul Stănescu – Olt, Marian Oprişan – Vrancea, Ion Călinoiu – Gorj, alţii n-au mai fost zăriţi în peisaj, chiar dacă, să presupunem în munca de lămurire „de la om la om” au contat. Fiindcă, de fapt, Victor Ponta nu a înţeles că după o înfrângere de proporţia celei suferite la alegerile prezidenţiale, nu mai urmează decât, aşa cum am mai spus… Sf. Elena. Comparaţia a ceea ce s-a întâmplat în Comitetul Naţional Executiv al PSD cu „obiceiurile de bandă din groapa lui Oatu” suferă de inadecvare, oricât ar fi de tentantă similitudinea, şi Ion Cristoiu dacă tot pomeneşte cum l-a „curăţat Paraschiv pe Bozoncea” din patimă pentru Didina cu jar sub piele, trebuie să amintească obligatoriu şi faptul că primul care a dat mai bine cu lama şuriului, „raşchetându-l de la ceafă până la noadă”, a fost Bozoncea, tânărul Paraschiv bolind „în Crucea de Piatră la ţiitoare vreo două săptămâni, mort aproape” până s-a întremat. Paraschiv îl va lichida pe Bozoncea chiar în ziua nunţii acestuia, nemaiajungând la biserică. Ori din câte ştim, „pe faţă”, „la vedere”, „democratic” cum ar veni, în nici o împrejurare anterioară Victor Ponta nu sărise la jugulara lui Liviu Dragnea. A pune gene false unei poveşti politice, astfel încât corpul de idei luat în discuţie să devină palpitant, pare o variantă de ocolit. Victor Ponta s-a dovedit capabil să comită prostii de toate magnitudinile, dar până la un „comportament comparabil” cu al personajelor din „Groapa” lui Eugen Barbu, drumul e lung. În buna tradiţie a partidului, nişte lideri importanţi şi-au dat măsura loialităţii, atât şi nimic mai mult. Nu se aştepta Victor Ponta la aşa ceva, adică la faptul că „prietenii de ieri” au cuţitele pregătite, pentru proxima ocazie? Mare eroare.
