Cancelarul german, Angela Merkel, a luat decizia de a deschide larg portogelul pentru a injecta 30 de miliarde de euro în economia germană, stabilind salariul minim pe ramură, plafonând chiriile, mărind alocaţiile etc. Asta în condiţiile recomandării austerităţii pentru restul Europei. Şi este doar începutul pentru programul său electoral pentru alegerile legislative din luna septembrie. De fapt, este o foaie de parcurs pe care o priveşte cu invidie în primul rând preşedintele francez, Francois Hollande. Fiindcă, de fapt, Angela Merkel face exact ceea ce prevedea programul acestuia: stimularea economiei, bani publici injectaţi pentru repornirea maşinii. Numai că Francois Hollande n-avea mijloacele financiare necesare pentru această politică de relansare, iar deficitul public francez a atins 20 de miliarde de euro, potrivit Comisiei de finanţe a Adunării Naţionale. Aşadar, Hollande n-are marjă de manevră. Şi este enervat. Fără îndoială că asemenea anunţuri pot seduce electoratul de stânga al SPD, partid acum în opoziţie, care nu crede prea mult în şansele candidatului Peer Steinbruck. Dar, pe de altă parte, Angela Merkel chiar dispune de mijloacele financiare necesare. Un exemplu: comerţul extern – de o parte a Rinului excedentul este de 170 de miliarde euro, de cealaltă deficitul de 70 de miliarde euro. Şi apoi există deficite publice. În Germania, acestea nu ating încă 6,2 miliarde euro. Şi un excedent bugetar este prevăzut abia în 2015. Exceptând un fluier de admiraţie, mulţi socialişti francezi continuă să o considere pe Angela Merkel drept un ţap ispăşitor. În urmă cu câteva luni, deputaţii socialişti francezi au pregătit un text privind Europa în care denunţau „intransigenţa egoistă a cancelarului german”, Angela Merkel. Finalmente, ei au preferat să denunţe dreapta liberală conservatoare germană şi să n-o mai arate cu degetul pe Merkel, pentru a evita un incident diplomatic. Hollande însuşi nu ştie pe care picior să danseze cu Merkel. Şi pe bună dreptate: la Berlin aceasta s-a întâlnit cu Barack Obama. Care nu a venit la Paris. În fine, Berlinul joacă, aşa cum se ştie, cartea acordului de liber schimb cu SUA, în timp ce Parisul e mult mai prudent la această problemă. În urmă cu ceva timp, Hollande a subliniat „tensiunile amicale” care caracterizează relaţiile cu Merkel, dar în acelaşi moment, de cealaltă parte a Rinului, la Congresul SPD, unde a fost invitat şi cancelarul, preşedintele francez a făcut elogiul reformelor germane, subliniind avansul notabil al Germaniei asupra Franţei. În fapt, Angela Merkel continuă să spună că germanii au suportat austeritatea. Dar îşi dopează economia cu miliarde. Francois Hollande refuză să spună că francezii suportă austeritatea, dar nu are bani să stimuleze maşina economiei. Ceea ce, de fapt, este extrem de agasant sau, în orice caz, motiv de a fi invidios.
