Dacă ploaia în luna mai este un semn tonic al generozităţii anului agricol, de când ne ştim, instalarea oficială a unui nou preşedinte la Palatul Cotroceni, în circumstanţe similare, poate fi privită, de ce nu, cu speranţe rotunde, ca orice nou început. Aşadar, la Palatul Cotroceni a venit, prin vot popular, Nicuşor Dan, fostul primar general al Capitalei, care a şi depus jurământul. La capătul unor alegeri tumultoase, despre care s-a vorbit în presa lumii şi se va mai vorbi, alegeri care ne-au demonstrat că partidele noastre falnice până mai ieri sunt în criză de lideri şi criza acestora coincide cu tot ceea ce vedem. Când, din două încercări, PSD nu şi-a putut duce candidatul în turul doi, când PNL s-a aflat într-o identică situaţie, lucrurile sugerează o riscantă deformare a vieţii politice, într-un stat neputincios şi risipitor de energii. Pe acest fundal au răsărit şi dezvoltat, ca ciupercile după ploaie, ceea ce ştim. Noul preşedinte al ţării, Nicuşor Dan, fost olimpic internaţional la matematică, cu studii superioare şi doctorat la Sorbona, aparent independent, deşi povestea cu liderii USR care au abandonat-o declarativ pe Elena Lasconi, pentru a-l îmbrăţişa pe el în circumstanţele cunoscute, le conferă acestora un plus de legitimitate, consideră ei, la negocierile premergătoare formării unui nou guvern, se arată sigur pe el. O ceremonie militară a avut loc la Palatul Cotroceni cu prilejiul investirii noului preşedinte al ţării, după depunerea jurământului în Parlament. Soluţia vânturată cu Ilie Bolojan prim-ministru nu are nici un efect mobilizator, în rândul social-democraţilor. Care nu se simt deloc confortabil, în compania USR, după proferarea la nesfârşit a „plăcuţei suedeze”. Când scandezi obsesiv ani de zile „m..e PSD” trebuie să ai grijă să nu obţii exact ce doreşti: sfidarea unui partid echilibrat şi obţinerea unui ultraconservatorism isteric. O politică revigorată peste noapte, nu se poate obţine. Se poate conta în schimb, în continuare, pe PSD, PNL, UDMR, partidele care deţin şi sectele de iluminaţi apte a înţelege cum merge lumea. Posedă, de asemenea, o oarecare profesionalizare administrativă deşi cum spuneam liderii lor sunt în comă controlată. Clar este un lucru: fără social-democraţi –semi-decapitaţi- nu se poate guverna, prin raportare la rezultatul alegerilor parlamentare de anul trecut. Un detaliu: partidul lui George Simion a absentat de la ceremonia de investire a lui Nicuşor Dan. Momentul este unul critic. Instalarea noului preşedinte are loc în contextul ameninţării cu retrogradarea rating-ului de credit, a unei crize, a deficitului bugetar şi a erodării încrederii în democraţie. Nicuşor Dan s-a descurcat destul de sigur în timpul ceremoniilor zilei de ieri, fără nici o stângăcie. Indiferent dacă are sau nu susţinerea unui partid sau altul, el poate face un lucru esenţial: să strângă poporul în jurul său, prin empatie, sensibilitate, dragoste de oameni. Ştie asta. A cerut partidelor să acţioneze în interes naţional. Îşi va forma o nouă echipă de consilieri şi neîndoielnic va fi una profesionistă. Probema imediată este însă alta: fără PSD în coaliţia de guvernare va fi dificil de obţinut orice obiectiv urmărit de un guvern minoritar. Spre Bucureşti se priveşte, cu atenţie, de la Bruxelles. România este un partener vital pentru interesele UE, în condiţiile în care Europa de Est devine esenţială în arhitectura de securitate europeană. Nicuşor Dan este privit, cum spuneam, pentru început, cu simpatie mărturisită la Bruxelles. Şi asta nu e puţin lucru, deşi –recunoaştem- potrivit momentului, din toate punctele de vedere, era Crin Antonescu.
