Astăzi şi mâine, în organizarea Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman”, Casei de Cultură „Traian Demetrescu”, cu sprijinul Consiliului Judeţean Dolj, are loc Festivalul Internaţional „Alexandru Macedonski” (ediţia a IV-a) într-un format nou, menit a sugera o virilă ofensivă intelectuală a Craiovei. Este meritul deplin al organizatorilor (Ion Munteanu – directorul festivalului) de a conferi retrospectiv un alt relief operei macedonskiene, în spaţiul cultural românesc şi european, prin descoperirea în fenomenalitatea marelui poet a noi repere de hiperinteligenţă, sensibilitate şi un mod de a amenda tonusul precar (poate) şi o anumită destindere a suficienţei intelectuale. Şi e trist că a trebuit să dispară, pentru ca toţi cei dimprejurul său să capete răgazul necesar şi unghiul potrivit pentru a-i recunoaşte anvergura. Programul manifestărilor dense anunţă o suită de comunicări interesante, sub semnul „Alexandru Macedonski – Primul nostru poet european din seculul al XX-lea”. Sunt anunţate şi lansări de carte sub patronajul spiritual macedonskian. În orice caz agenda manifestărilor este una fără precedent, elevată, a cărei justă proporţie trebuie consemnată fără jumătăţi de măsură. Poetul rondelurilor –inspirându-se din literatura franceză, primul reprezentant al simbolismului în literatura românească- prin anvergura personalităţii sale, prin croiala lirică, pe alocuri inefabilă, a conferit operei sale o relevanţă culturală insolită. Nu vrem să spunem, că în generaţia lui Alexandru Macedonski, sau în preajma ei, Doamne fereşte, n-au existat alte impozante siluete intelectuale, de o riguroasă profesionalitate, infinit omagială, dar poetul, cu o copilărie fericită la Pometeşti (comuna Goieşti), mereu evocată, pe o colină în apropierea Amaradiei, studii şcolare la Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova, a avut şi etalat vocaţia unei modernităţi aparte, pe nedrept evaluată, dar mai ales harul rar, de a transmite, cum atestă reuşit şi antologia recentă intitulată „Oltenia lui Alexandru Macedonski” (Ed. Aius, 2022), un demers aparţinând scriitorilor craioveni Ion Munteanu, Denisa Crăciun şi Iulian Ionaşcu, ultimii doi stabiliţi în Franţa, respect pentru cultură. În textele sale de proză, pentru mulţi necunoscute, Alexandru Macedonski combină în chip eficace o decriptare a nuanţelor cu o vie cordialitate şi o bună cunoaştere a spiritului oltenesc. Era în acelaşi timp foarte matur şi foarte tânăr, uzat şi proaspăt, sceptic şi candid, obsedat de imperativul rigorii. Cu un debut spectaculos, de o precocitate afară din norme, căuta metoda cea mai exactă de a înţelege o imagine la nivelul limbajului cât mai intim. Îndărătul ei erau uneori melancolie sau disperare, uneori oboseală. Manifestările celei de a 4-a ediţie a Festivalului Internaţional „Alexandru Macedonski”, un „revisiting” Macedonski, vor aduce cu certitudine, în atenţie, după cum ne anunţă titlurile unor comunicări ce vor fi ţinute, noi aspecte ale neodihnitei străluciri a marelui poet, luciditatea lui de insomniac, repere ale substanţei reale şi dramei lui, fiindcă aidoma oricărei hiperinteligenţe era, în adânc hipervulnerabil. Extrema tensiune, iritantă uneori a metabolismului, îi permitea să fie din când în când acid sau amar, fără a estompa geniul. S-a scris şi s-a vorbit în ultima vreme despre tot ceea ce un grup de intelectuali craioveni au făcut pentru reaşezarea poetului pe soclul cuvenit. Demersuri lăudabile, ca o continuare a lucrării de referinţă, în privinţa biografiei poetului, care îl are ca autor pe Adrian Marino. Festivalul care îi poartă numele, întins pe durata a două zile, nu face altceva decât să exprime întreaga gratitudine şi imensul respect pentru opera lui fabuloasă, recomandată cu ardoare la lectură, trainică, tinerei generaţii. Şi nu numai.
