Deloc neobişnuită, întâlnirea de ieri, de la Roma, dintre Silvio Berlusconi şi Nicolas Sarkosy, s-a circumscris aparent exerciţiului diplomatic şi, potrivit site-ului cotidianului „Le Monde”, deloc întâmplător, a avut şi menirea testării terapiei conjugale. Deşi niciodată relaţiile celor două ţări n-au fost considerate o problemă şi nici n-au avut asimetrii în abordarea chestiunilor de fond, în ultima vreme s-au înregistrat o serie de neînţelegeri, derivate din afluxul de imigranţi tunisieni – se vorbeşte de peste 20.000 – sosiţi pe insula Lampedusa, cărora autorităţile italiene le-au acordat vize de şedere pe şase luni, putându-se alătura, astfel, prietenilor şi familiilor din Franţa. Pe de altă parte, Italia are impresia că este considerată un partener de rang inferior de către Franţa. Prudenţa lui Silvio Berlusconi la decizia bombardării Libiei, fostă colonie a Italiei, cu care are consistente relaţii economice, n-a fost luată în consideraţie la Paris. Apoi, pătrunderea în peninsulă a unor antreprize franceze (Bulgari, Fonsai, Edison) a dezvoltat, dincolo de Alpi, sentimentul că francezii se comportă ca pe un teritoriu ocupat. Paranoia italiană sau aroganţă franceză? Greu de dat un răspuns. Cu câteva zile înainte de acest summit, Parisul a aruncat pisica printre porumbei, anunţând că doreşte să revizuiască „clauza de salvgardare” a acordului Schengen privind libera circulaţie a persoanelor în Europa, prin instituirea controalelor la frontierele naţionale. „Europa nu este liberă circulaţiei imigranţilor ilegali”, a declarat pentru „Journal de Dimanche” ministrul francez al Afacerilor Europene, Laurent Wauquiez. Franţa vrea să studieze posibilitatea de a restabili controlul propriilor frontiere în cazul unui aflux major la porţile Uniunii Europene. Potrivit Palatului Elysee, preşedintele francez urma a prezenta şefului guvernului italian propunerea unei iniţiative comune în acest sens. Henri Guaino, consilier special al lui Sarkosy, a asigurat, duminică seara, că „Franţa nu doreşte suspendarea Schengen. Dar nimeni nu poate suporta singur povara fluxurilor de migraţie”. În acelaşi timp, ministrul italian de Externe, Franco Frattini, a recunoscut, în cotidianul „Il Sole” („24 ore”) că tratatul Schengen are nevoie de o revizuire, pentru adaptarea lui la noile realităţi. Agenda dialogului franco-italian la nivel înalt cuprinde, însă, şi teme mai sensibile. Pe 17 aprilie a.c., Parisul a iritat Roma prin suspendarea circulaţiei trenurilor din oraşul Vintimille către Franţa, estimând că un tren cu militanţi care însoţeau imigranţi tunisieni putea perturba ordinea publică. Un alt dosar fierbinte este cel numit „Libia”. Poziţia Franţei în acest caz deranjează Italia. Sau, mai exact, este una asimetrică. Cele două ţări au recunoscut, oficial, rebeliunea libiană, trimiţând consilieri militari la faţa locului, iar Roma a anunţat, luni, că a autorizat forţele sale militare de a lovi ţinte din Libia. O serie de chestiuni economice, de asemenea delicate, erau anunţate a fi abordate, dar mai multe vom şti după conferinţa de presă anunţată după închiderea reuniunii.
