Ceea ce a început ca un război regional, s-a transformat într-o criză globală cu pieţe energetice afectate de consecinţele atacurilor asupra instalaţiilor şi infrastructurilor energetice vitale şi de impactul devastator al acestora asupra securităţii energetice globale. Europa este în panică, în timp ce Asia –şocată- caută cu disperare furnizori alternativi de energie. În timp ce războiul americano-israelian intră în a 4-a săptămână, unele lucruri au devenit clare. SUA şi Israelul n-au reuşit să atingă, până în prezent, nici unul din obiectivele declanşării acestui conflict, în special cele legate de schimbarea regimului în Iran şi de suprimarea capacităţii Iranului de a lansa atacuri cu rachete şi drone. Mai mult, Iranul deţine o rezervă, aparent inepuizabilă, de rachete şi drone avansate, care s-au dovedit eficiente în atacurile asupra instalaţiilor militare şi diplomatice americane din regiune, dar şi asupra infrastructurii critice din statele arabe din Golf, cu baze militare americane pe teritoriul lor, din care s-au lansat atacuri asupra Iranului. Mai mult, după decenii în care SUA au declarat că marina americană va asigura securitatea în strâmtoarea Hormuz, vitală din punct de vedere strategic, şi nu va mai fi închisă niciodată de Iran, această ţară a stabilit controlul absolut asupra trecerii navelor. Războiul anunţă, din păcate, noi etape. Cataclismul care a lovit aprovizionarea globală cu energie pune în umbră operaţiunea Rusiei în Ucraina. Mai mult, Rusia pare unicul beneficiar al unei consecinţe altfel catastrofale a războiului. SUA au fost forţate să ridice interdicţiile de achiziţie a petrolului rusesc. Pentru ca Iranul să accepte încheierea conflictului trebuie să obţină rezultate menite a modifica fundamental peisajul geo-politic din Orientul Mijlociu. Cere o reducere drastică a prezenţei militare americane sau chiar retragerea completă a tuturor forţelor militare americane, închiderea tuturor bazelor militare din regiune, reducerea sancţiunilor impuse de-a lungul anilor, precum şi dreptul de a îmbogăţi uraniul. Conflictul are şi caracteristici neaşteptate, ale unui război religios, şi trei dintre ayatollahi au declarat jihadul. Moartea liderului suprem a declanşat un proces capabil să redeseneze harta regiunii. În doctrina şiită, liderul suprem nu e doar un politician, ci însuşi ghidul suprem spiritual. Donald Trump şi-a prelungit moratoriul asupra atacurilor împotriva infrastructurii energetice a Iranului până la 6 aprilie, la „cererea guvernului iranian”, în ceea ce pare a fi un efort reînnoit de dezescaladare a tensiunilor. Ar putea fi o strategie, deoarece New York Times relatează că Pentagonul are în vedere trimiterea a încă 10.000 de soldaţi în Orientul Mijlociu. Este însă evident că, pe canale diplomatice, se lucrează intens. Rusia pare în măsură să negocieze un acord cuprinzător cu SUA, care să pună capăt conflictului, în termeni care să îndeplinească cerinţele de finalitate cauzală stabilite de Rusia şi Iran, oferind un impuls politic lui Donald Trump, pe plan intern, prin reabilitarea reputaţiei sale autoproclamete de pacificator.















