Despre „păcănele”, într-o surescitare nefirească!

Şedinţa ordinară a Consiliului Local Municipal Craiova, de joi, ca şi altele anterioare, n-a avut momente de plictiseală. Dimpotrivă, dată fiind dezbaterea publică, prilejuită de proiectul de hotărâre privind propunerea de interzicere a jocurilor de noroc, pe raza municipiului Craiova, propus de consilierii URS, Emilia Neagu, Eduard Cîrceag şi Ion Belu, conform căreia pe teritoriul municipiului Craiova nu se pot desfăşura, în locaţii fizice, activităţi de jocuri de noroc, în sensul prevăzut de OUG 77/2009, combativitatea orală, strict gesticulatorie, ca aceea a lui „Crăcănel în căutarea lui Pampon” (D’ale Carnavalului – act 3) a atins cotele unei ferocităţi de suprafaţă. Câteva precizări necesare pentru a înţelege despre ce era vorba. Până recent, sălile de jocuri de noroc, cunoscute sub denumirea de „păcănele”, erau autorizate de Comitetul de Supraveghere al Oficiului naţional al jocurilor de noroc, conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc cu modificările şi completările ulterioare, fără a fi necesară eliberarea vreunei autorizaţii de funcţionare din partea autorităţilor publice locale. Prin art. III, pct. 6 din OUG nr. 7 din 25 februarie a.c., pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pentru creşterea capacităţii financiare a Unităţilor Administrativ Teritoriale, autorităţile publice locale, respectiv consiliile locale, pot să decidă dacă pe teritoriul lor de competenţă se mai pot desfăşura sau nu activităţi de jocuri de noroc. Deciziile luate, în ţară, nu au fost uniforme, şi nici expresia vreunui aliniament politic, şi de pildă, la Slatina şi Vaslui, ca să dăm două exemple, s-a votat pentru desfiinţarea jocurilor de noroc sau limitarea, pe cât posibilă, a lor. Anterior, într-o reuniune a primarilor de mari municipii, prezidată de Lia Olguţa Vasilescu, primarul Craiovei, nu s-a dat nici o linie demnă de urmat, recomandându-se în schimb consultarea publică. Aşadar, discuţia de ieri, din şedinţa Consiliului Local Municipal era „sensibilă”, ca să folosesc un eufemism. Nu sunt Doamne fereşte un simpatizant al „păcănelelor”, dar nici un surescitat al existenţei acestora, invocând „sindromul drobului de sare”. Au fost exprimate nu puţine puncte de vedere, unele chiar pertinente, inclusiv din partea iniţiatorilor proiectului de hotărâre, care au păcătuit prin excesul de aplomb, în detrimentul discernământului conjunctural. S-ar putea spune că intransigenţa majorităţii a fost… sleită, predispusă fiind la compromis. În acest sector lucrează, din prezentarea făcută, de primarul Craiovei, 22 de companii cu circa 1000 de angajaţi, aportul lor la bugetul local nefiind unul de neluat în seamă. Că această activitate trebuie reglementată mai strict, cât de strict va depinde de… PSD, cum scria Alexandru Cîrceag, pe pagina sa de Facebook, este o realitate. Soluţiile concrete avute în vedere n-au fost enunţate, din cauza unei baricadări în nervozitate. Inclusiv Emilia Neagu, excesiv de vocală, dar dezordonată în idei, a avut pe pagina sa de socializare o afirmaţie, care merită toată atenţia: referirea era la dramele ascunse pe care mulţi aleg să le ignore. Adică familii destrămate, economii de o viaţă pierdute şi viitorul unor tineri, amanetat înainte de a începe. Dacă dezbaterea ar fi avut loc într-o cheie gravă, probabil că se ajungea la un rezultat al justei opinii, un episod de luciditate absolut necesar. Chestiunea în dezbatere n-avea nici un iz politic, fiind mai degrabă una de gândire profundă, cinetism al minţii sau bună strajă al derapajelor celor tineri.