Un dublu veto al Ungariei!

Viktor Orban, premierul Ungariei, a intrat în „ringul politic” şi loveşte, dar şi încasează. Are o confruntare teribilă cu Kievul şi, pe cale de cosecinţă cu Bruxelles-ul, unde este văzut ca un paria. Luni, în timp ce Ursula von der Leyen şi Antonio Costa se deplasau la Kiev, în ajunul celei de a 4-a aniversări a invaziei ruseşti, miniştrii europeni de externe nu au reuşit să adopte cel de al 20-lea pachet de sancţiuni împotriva Moscovei. Şi asta din cauza veto-ului maghiar. Viktor Orban, deja în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare din 12 aprilie a.c., a reamintit partenerilor europeni că unanimitatea „celor 27” nu funcţionează doar la comandă. Mai nou, Budapesta condiţionează, acum, orice acord de restabilirea fluxurilor de petrol, prin conducta „Drujba”, avariată la sfârşitul lunii ianuarie, de un atac aerian rusesc, care a traversat teritoriul ucrainian. Şeful diplomaţiei de la Budapesta, Peter Szijarto, a declarat public că nici un progres nu este posibil până când problema energetică nu este rezolvată. Miniştrii de externe au discutat la Bruxelles şi un nou împrumut de 90 de miliarde euro pentru a sprijini Ucraina, dar nu s-a ajuns la o decizie unanimă, fiindcă Orban nu a susţinut propunerea. Episodul e simptomul unui sistem care confruntă agregarea suveranităţii cu dizolvarea ei. Budapesta ca şi Bratislava au cerut Bruxelles-ului să trimită, la faţa locului, o comisie de constatare a faptelor pentru întocmirea unui raport obiectiv despre cele întâmplate şi, pe baza acestuia să construiască propuneri de măsuri suplimentare. Delegaţia UE s-ar fi oferit să inspecteze starea conductei petroliere avariate, dar vicepremierul ucrainian, Tarasz Kaczka, a respins propunerea, invocând motive de securitate. Aparent, Orban joacă după regulile europene. Nu încalcă nici un tratat, exercitându-şi dreptul de veto. Arhitectura instituţională îl abilitează în ceea ce face. Ucraina, repetăm, atribuie perturbările în discuţie bombardamentelor ruseşti şi întârzierilor rezultate în reparaţie. Cine spune adevărul? Autorizarea împrumutului de 90 de miliarde euro necesită unanimitate, deci şi votul Ungariei. Viktor Orban ar putea fi un scandalagiu cinic, este hârşit politic, dar se află pe un aliniament particular în privinţa relaţiilor cu Moscova, având totodată „deschidere”, ca nici un alt lider european, la Casa Albă, asigurat fiind de susţinere deplină şi completă, ceea ce se ştie. Sondajele electorale plasează Fidesz-ul în spatele partidului de opoziţie Tisza, al lui Peter Magyar, pentru alegerile din 12 aprilie. Spectacolul este cenuşiu. Orban a lansat un apel către Zelenski, scrie presa de la Budapesta, în care subliniază că preşedintele ucrainian nu este capabil să accepte poziţia guvernului suveran maghiar şi a poporului maghiar cu privire la războiul ruso-ucrainian şi lucrează la forţarea Ungariei să intre în război. Situaţia conflictuală (Budapesta-Kiev) este oarecum fără precedent: o ţară non-NATO se află într-o dispută teribilă cu un stat membru NATO. O ţară care încearcă în prezent să adere la UE (ar fi dorit şi în NATO) are probleme cu un stat membru al sistemelor de alianţă. Pe de altă parte, afirmaţiile puternic încărcate emoţional ale lui Viktor Orban, care generează frică, tematizează discursul public. Afirmaţia că „am fost atacaţi” nu este o expresie care să poată fi folosită fără consecinţe. Nu poţi folosi o retorică războinică, ca material de campanie electorală. Viktor Orban mizează excesiv pe asul de sub mânecă, care este… Donald Trump. Are însă prea mulţi adversari europeni, bine poziţionaţi şi ştie asta.