Oamenii politici şi nu numai cei de la noi excelează, frecvent, prin prostiile enunţate şi gesturile nesăbuite, la care se pretează. Exemple la îndemână sunt nu puţine şi un inventar al lor, fie şi pe un scurt interval de timp, nu-şi are rostul. Liderul AUR, George Simion, s-a deplasat ieri în grabă la Parchetul General, însoţit de parlamentari din partidul său, pentru a-l susţine pe Călin Georgescu, reţinut în trafic, cum s-a spus, în temeiul unui mandat emis de Parchetul General, pentru a fi audiat ca suspect. Procurorul de caz, din cadrul Secției de urmărire penală, a Parchetului General a dispus control judiciar pe timp de 60 de zile, perioadă în care mișcarea lui Călin Georgescu va fi restricționată. El se face vinovat de săvărșirea mai multor infracțiuni, care i-au fost aduse la cunoștință. Parlamentarul George Simion consideră că percheziţiile care au avut loc, în zilele din urmă, în legătură cu neclara finanţare a campaniei lui Călin Georgescu reprezintă „abuzuri”, comparând România cu Zimbabwe, ţara din care SUA şi-a restras ambasadorul, pentru că nu a organizat alegeri. „Aşteptăm să vedem probe, avem bănuieli că e vorba de poliţie politică”. Să admitem că nu logica juridică este punctul forte al liderului AUR, fiindcă aceasta mai degrabă urlă. George Simion nu prea ştie, din păcate, ce vorbeşte, când invocă „un abuz al statului totalitar”, în cazul convocării lui Călin Georgescu la Parchetul General. Într-un stat totalitar, la care face aiuristic trimitere, clămpănitul său n-ar fi posibil. Şi asta nu mai trebuie demonstrat. De unde ştie George Simion că organele de anchetă n-au găsit dovezi şi acum încearcă să le fabrice? Chiar rămâne încredinţat de acest lucru sau dintr-un partizanat aproape isteric se doreşte prost aşezat, prea sigur de supoziţiile sale. N-au răzbătut, în spaţiul public, prea multe, mai degrabă nimic, din ce a declarat Marian Motocu (53 ani) din Craiova, în faţa procurorilor craioveni, monitorizat fiind de mai multă vreme de organele abilitate, trimis în judecată pentru propagandă legionară, mesaje antisemite şi xenofobe, nu puţine, publicate pe reţelele de socializare, în perioada 10 aprilie 2022 – 7 iulie 2024, în tentativa sa de a racola simpatizanţi, în vederea coagulării unor nuclee de extremă-dreapta. Călin Georgescu apare, surprinzător, într-un videoclip alături de Marian Motocu, altminteri cum spuneam, recent, un rătăcit, într-un spaţiu locuibil, unde pe perete se poate observa portretul lui Zelea Codreanu. Aici nu mai e vorba de „bun gust”, e vorba de ideologie şi decât să fi astfel anturat, e preferabil să fi singur. Evocarea unui regres al insituţiilor şi procedurilor democratice, fără mari argumente, cu Iuda de braţ, asta nu înseamnă decât o suspendare a discernământului moral. Povestea candidaturii lui Călin Georgescu e destul de tulbure, pentru mulţi oameni de bună credinţă. Asta e o realitate. Sufleteşte erodat de atacurile la care este supus, rămâne de urmărit dacă, în noile circumstanţe, Călin Georgescu se va descurca onorabil, oferind explicaţiile convingătoare, care i se cer de organele de anchetă. Fiindcă interstiţiile surprinzătoare ne sugerează o suspensie e regulilor democratice, o placiditate metafizică şi atât deocamdată. Vicios în ceea ce cultivă şi infantil în ceea ce respinge, el ilustrează mai degrabă categoria „stupidităţii inteligente”. Să revenim: George Simion vrea să fie văzut. Că simbolizează dreapta acută sau pur şi simplu un suveranism de extracţie nouă, ai cărui reprezentanţi sunt ultragiaţi printr-un sindrom de persecuţie. Fără a înţelege că aderenţii recenţi ai vechilor legionari, prematur fanatizaţi de propria lor incultură şi inexperienţă istorică, au strategii elucubrant infantile, dar care prin sublimare pot genera o brutalitate înspăimântătoare. Prizonieri ai unui crez funest, ei aduc în lumea de azi, confruntată cu nu puţine dificultăţi, o îndârjire specială, asupra căreia ar merita zăbovit.
