Şi ultima şedinţă a Colegiului prefectural Dolj, ca şi precedentele, în nota instituită, nu a constituit decât prilejul unor expozee searbăde din partea unor conducători de servicii publice deconcentrate, anunţaţi în prealabil. De această dată, a fost rândul reprezentantului Oficiului Judeţean de Zootehnie, Andi Nuţă, a directorului executiv al DGA Dolj, Cristina Emanuela Vladu, şi a „trimisului” Inspectoratului Regional în Construcţii Sud-Vest Oltenia, inspectorul-şef adjunct, Mircea Popescu. În afara unui formalism cumsecade, nici o observaţie demnă de reţinut, pentru a putea fi urmărită în timp, dacă se materializează, adică o branşare la ceea ce stipulează HG nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului. Colegiul prefectural, aşa cum l-a prefigurat legea privind prefectul şi instituţia prefectului (republicată), este compus din prefect, subprefect şi conducătorii serviciilor publice deconcentrate şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea guvernului, care îşi au sediul în judeţul respectiv. Atribuţiile Colegiului prefectural, menţionează expres legea specială, privesc „armonizarea activităţii serviciilor publice deconcentrate (…), precum şi implementarea programelor, politicilor, strategiilor şi planurilor de acţiune ale guvernului la nivelul judeţului sau a localităţilor acestuia”, reglementate ferm şi prin hotărârea guvernului. Mai clar, pornind de la însăşi prezenţa – realmente obligatorie – a celor care trebuie să participe la şedinţele de lucru ale acestui organism administrativ, rămâne de discutat atât punctualitatea acestora, nu puţini trimiţând „în semn de respect” adjuncţii sau şefii de birouri, până la urmărirea modului de îndeplinire a hotărârilor luate în cadrul Colegiului prefectural şi formularea de propuneri în cazul nerespectării acestora, pe care le face prefectul, se poate discuta. Inclusiv pe seama relaţiei cu cetăţeanul de rând. Colegiul prefectural are, cu alte cuvinte, bine delimitată aria de competenţă şi chiar obligaţia racordării exprese la dispoziţiile HG nr. 460/2006. Este de-a dreptul hilar că directorul APIA Dolj, Aurelian Cătălin Roşculete, refuză cu obstinataţie participarea la Colegiul prefectural, neconsiderându-se „şef de serviciu deconcentrat”. Bine că se poate considera funcţionar public, şi ne oprim. Mai poate lectura legea în care sunt prevăzute „ca parte” a Colegiului prefectural şi „celelalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea guvernului care au sediul în judeţul respectiv”. Directorul APIA Dolj este urmat de directorul Direcţiei Silvice Dolj, Matei Cătălin Lucian, care nu omite, totuşi, să-şi trimită … adjunctul Eugen Gioancă. Este hilar că reprezentanţi ai deconcentratelor abordează, cu superficialitate, dacă nu cu amatorism, probleme de importanţă cardinală pentru viaţa judeţului. Să oferim un exemplu: la ultima şedinţă, directorul executiv al DGA Dolj, Cristina Emanuela Vladu, a ridicat o problemă cu impact economic, deloc neglijabil. Cităm: „există pericolul invadării pieţei cu pepeni din Grecia şi Turcia, vânduţi ca provenind de la Dăbuleni, ceeea ce aduce prejudicii producătorilor din zonă”. Mai întâi, afirmaţia, realmente de luat în seamă, trebuia concret argumentată. Apoi, recomandată ca temă de lucru reprezentanţilor autorităţilor cu competenţe în acest domeniu, membri ai Colegiului prefectural. Şi urmărită în timp, pentru a putea fi eventual bifată ca rezolvată sau nu. Colegiul prefectural are un regulament-cadru ferm (Anexa 3 la HG nr. 460/2006) şi unul dintre articole stipulează: „obligativitatea participării membrilor săi la şedinţe, cu excepţia cazurilor temeinic motivate”, despre care am amintit. Ducerea în derizoriu a şedinţelor Colegiului prefectural, prin nivelul discuţiilor, este mai mult decât riscantă pentru cei care o fac, afectând nemijlocit competenţele prefectului ca reprezentant al Guvernului în teritoriu.
