PDL, principalul partid al coaliţiei de guvernare, stă prost în sondaje cu câteva luni înaintea alegerilor locale. Ceea ce, într-un fel, este firesc. Mesajele acestui partid sunt însă de-a dreptul aiuritoare, inducând sentimentul degringoladei care domneşte la vârful respectivei formaţiuni. Nimeni nu se resemnează şi, aidoma membrilor CPEx în decembrie ’89, cuvântul de ordine rămâne „luptăm”. Numai că PDL nu clamează răspicat „ce a făcut” şi „ce n-a făcut” din programul de guvernare, nu-şi circumstanţiază neîmplinirile, ci caută experimente insolite de deghizare, care ar presupune înlocuirea siglei actuale, a culorii portocalii, inclusiv a denumirii cu cea de „Mişcarea Populară”. Aceasta ar mai prelua UNPR, PNŢCD, PER şi posibil PNG, spre a diminua penalizările din partea electoratului. Pentru sărăcie, minciună şi corupţie. PDL s-a tot rebranduit în ultimii şase-şapte ani. Şi-a adăugat o componentă liberală, printr-o altoire miciurinistă orchestrată de Valeriu Stoica, a asimilat un grup de intelectuali, extraşi din societatea civilă, şi-a remaniat conducerea, la Convenţia Naţională de anul trecut, dar toate acestea sugerează acum o sumă nulă. Noii aliaţi ai PDL nu contează în sondaje, dar asta nu-i un impediment. Pe de altă parte, radicalizarea discursului anti-opoziţie a devenit de-a dreptul de neînţeles, fiindcă, până la urmă, orice guvernare din lumea democrată prezintă la scadenţă propriul bilanţ şi nu potopuri de acuze la adresa adversarilor politici. Ce nu admite PDL-ul este tocmai evidenţa faptului că, aflat la guvernare, într-o asemenea perioadă dificilă, n-avea cum evita erodarea. A căuta remediu prin asocierea cu PNG-ul lui Gigi Becali, PER-ul lui Bobby Păunescu, PNŢCD-ul lui Aurelian Pavelescu reprezintă, mai de grabă, o soluţie de avarie, care nu poate trece neobservată. Dar până la coagularea a ceea ce se numeşte „Mişcarea Populară” intelighenţia pedelistă primeşte complimentele de rigoare din partea lui Gigi Becali, acesta afirmând, dezinvolt, de parcă i-ar fi avut în faţă pe fotbaliştii Stelei, că Teodor Paleologu şi Cristian Preda „dacă au citit două cărţi nu înseamnă că au merite deosebite”. Becalizarea „Mişcării Populare” ar putea deveni o realitate, dar una ceva mai încăpătoare decât o desenează strategii acestei construcţii politice. Mai ales că de sub toga creştin-democrată a PNG-ului strălucesc gleznele doctrinare ale întemeietorului Viorel Lis. Leagăn şi al altor împerecheri miciuriniste, PDL se vede în situaţia de a accepta masaje doctrinare din partea lui Gigi Becali şi ce va rezulta e greu de bănuit. Un semnal tonic l-a dat deja: «Cum îl cheamă pe ăla care vorbeşte cu „r”? Paleologu, nici Cristian Preda, într-o luptă, (n.r. – nu vor obţine) nici cât negrul de sub unghia mea». Exprimarea a fost, totuşi, îngrijită. Fiindcă, de pildă, creştinescul „mai dă-i, bă, în gâtu’ mă-sii” a lipsit. De data aceasta. Mişcarea Populară va fi numele adevărat al Albei ca Zăpada de care ne pomenea alt prevestitor al politicii dâmboviţene, Sebastian Lăzăroiu. Fără a preciza şi faptul că întrevedea moartea PDL-ului în cursul vieţii.