Secretarul general al PDL, Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, este, fără îndoială, un util activist al partidului de guvernământ. Este zglobiu, în orice împrejurare, şi de-a dreptul primitiv în exprimare. Cum se spune la români: ce-are în guşă şi-n căpuşă. Motiv pentru care multora le place. Perlele lui Ioan Oltean sunt nenumărate, de la broscoiul care îi stătea în gât, aluzie la coabitarea nefericită cu social-democraţii, până la recunoaşterea meritelor lui Vasile Blaga ca ministru al Administraţiei şi Internelor la alegerile prezidenţiale din 2009. Lăsat să vorbească în public, Ioan Oltean creează probleme riscante. Nu doar partidului său, pentru că asta n-ar fi o nenorocire. Ce bălmăjeşte pe la Camera Deputaţilor, când conduce şedinţele, în absenţa altei minuni parlamentare, Roberta Anastase, nu mai are importanţă. De regulă. De dată recentă, mai exact vineri, într-o conferinţă de presă, Ioan Oltean şi-a dat cu barosul limbii peste canini, afirmând răspicat că i se pare „exagerat” faptul că Regele Mihai se va adresa Camerelor reunite ale Parlamentului cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani. Dacă s-ar fi oprit în acest punct, la această opinie, n-ar fi fost o nenorocire. Dar Ioan Oltean şi-a argumentat infantilul raţionament: „Dacă mâine vine Regele Cioabă şi ne cere acelaşi lucru?”. Aşezând alături pe Regele Mihai I cu Regele Cioabă, secretarul general al PDL a comis nu o gafă de proporţii, mai mult decât inabilă, ci o scandaloasă probă de prostie, cu reverberaţii externe costisitoare pentru imaginea ţării. În general, pentru români, monarhia aparţine istoriei. Nu puţini istorici contestă meritele atribuite lui Mihai I, după cum alţii, atât autohtoni, cât şi străini, le augmentează, prin faptul că demersul său de la 23 august 1944 a dus la scurtarea războiului cu mai bine de şase luni. A avut alte opinii, în distonanţă totală cu Mareşalul Ion Antonescu, în privinţa avansării trupelor române pe frontul de est, care ar fi trebuit să se oprească pe Nistru. În discuţie fiind realăturarea Basarabiei. Dezbaterea, câtă mai există, este apanajul istoricilor. Reconcilierea în interes naţional cu o parte a istoriei României – Casa Regală – s-a săvârşit acum un deceniu şi ceea ce nu poate fi ocultat este aportul sensibil al Casei Regale în aderarea României la NATO. Potenţialul simbolic şi valoric al fostului monarh putea fi încă util ţării, chiar din perspectiva aderării la Schengen. La Casa regală din Haga, Regina Beatrix a rămas, probabil, consternată de atitudinea principalului partid de guvernământ faţă de Regele Mihai, singurul supravieţuitor dintre şefii statelor angajate în cel de-al doilea război mondial. Problema e, oricum, sensibilă. Ioan Oltean şi-a cerut ulterior public scuze pentru mitocănia exprimată. Poate rămâne încredinţat că afirmaţia sa iresponsabilă este ireparabilă. O demisie imediată, din toate funcţiile deţinute, ar fi însemnat că a înţeles că prostia se plăteşte. Iar a lui a fost monumentală. Pentru că aici nu este vorba de o confruntare între republicani şi monarhişti, ci de o blasfemie: alăturarea Regelui Mihai I cu Cioabă. Motiv pentru care toţi intelectualii apropiaţi actualei puteri pot fi „mândri” de opţiunea lor.
