Cum a fost în Israel, pe „Toto Turner”, unde s-a încheiat aventura europeană a Ştiinţei

În drumul spre grupele Conference League s-au înfruntat cele mai iubite echipe din sudul României şi sudul Israelului, Universitatea Craiova şi Hapoel Beer Sheva. Beer Sheva sau BeerSheba este cea mai importantă urbe din partea de sud a Israelului, în deşertul Neghev. Există şi o comunitate de români în localitate, iar unii dintre ei au fost prezenţi joi seara, la unul dintre cele mai importante meciuri ale Universităţii Craiova din ultimele decenii.

Stadionul Toto Turner este denumit după un fost primar al oraşului Beer Sheva. Arena este de dată recentă, are numai 7 ani, este una modernă, şi are 16.000 de locuri. Seamănă cu stadioanele de la noi pe care joacă Rapid, Sepsi sau Petrolul. Stadionul este amplasat la câţiva kilometri de oraş, în deşert. Priveliştea pare desprinsă din celebrul film „Isus din Nazaret”, cu Robert Powell în rolul principal, mai exact scenele în care Mântuitorul le vorbea apostolilor săi prin deşert.

Arena e nouă, dar locurile de parcare nu sunt din abundenţă. Din strada principală sunt câţiva kilometri până la stadion. Se parchează pur şi simplu prin deşert, prin hârtoape, printre boscheţi, iar la finalul partidei sunt chiar câteva maşini care nu izbutesc să părăsească zona, căzând în “micile prăpăstii”. Forţele de ordine sunt mobilizate ca la un joc de mare risc, dar nu e o mare surpriză pentru meciurile la care sunt angrenate echipe israeliene. Biletele nu sunt foarte scumpe, deşi totul în Israel este costisitor. Beer Sheva nu este Tel Aviv, din acest punct de vedere, dar de un nivel ridicat discutăm. Salariul minim ar fi undeva în jurul 1.500 de euro, faţă de 300 de euro, în România.

Acustica este de-a dreptul incredibilă. Cu o oră înainte de meci sunt câteva sute de fani în peluza gazdelor, pregătind coregrafia care a apărut la începutul meciului, dar, când aceştia strigă, par deja zeci de mii. Oricum, efectul este incomparabil mai intens decât cel creat de 10.000 de spectatori la Severin, pe un stadion plat, depăşit. E uşor de imaginat cum este când peluza plină de pe „Toto Turner” se descătuşează, ori chiar când toată arena li se alătură ultraşilor, într-un cor infernal. Partea de sud a stadionului se numeşte Vasermil, precum vechiul stadion al lui Hapoel.

La staţia de amplificare se aude şi în română, fiindcă rolul de crainic la acest joc este preluat de Beno David, un ziarist născut la Suceava şi stabilit de mai multe decenii în Israel. De altfel, el este translator şi la conferinţele de presă ale Ştiinţei, înainte şi după meci. Marian Calafeteanu, prezent în delegaţia Ştiinţei, a jucat la Hapoel Beer Sheva acum aproape 3 decenii şi nu a fost uitat de mass-media şi de fanii din zonă. Şi Marian Bâcu a lăsat o impresie bună la Beer Sheva, în perioada de pionierat a fotbalului din Israel. Dar românul cel mai iubit este Ovidiu Hoban, care a cucerit două titluri de campion cu echipa deţinută de Alona Barkat, o femeie de afaceri în vârstă de 53 de ani, care asigură un buget de 15 milioane de euro pentru acest sezon. Hapoel Beer Sheva a jucat inclusiv în grupele competiţiilor europene în ultimii ani, iar anul acesta a învins campioana, Maccabi Haifa, atât în finala Cupei, cât şi în Supercupă, iar Maccabi este prezentă în grupele Champions League. Şi totuşi, Hapoel Beer Sheva nu avea să fie nici pe departe sperietoarea care se anunţa, fiind greu de crezut că va face puncte în grupele Conference League.

Începe meciul, iar în peluza gazdelor se desfăşoară o coregrafie interesantă, cu mesajul „Everything you get you gotta work hard for it” (Trebuie să munceşti din greu pentru tot ce vei obţine), versuri dintr-o melodie a rapperului The Notorius B.I.G.  Coregrafia este 3D, dar mesajul este mai lung decât peluza, iar ultraşii, care nu şi-au făcut bine calculele, sunt nevoiţi să afişeze o parte şi la tribuna a doua.

Suporterii Ştiinţei ajung la stadion cu o oră înainte de meci. Nu sunt mai mulţi, dar Israelul nu e deloc aproape şi e extrem de scump, iar Tel Avivul îşi confirmă renumele de cel mai costisitor oraş din lume. Fanii Ştiinţei mai primesc „întăriri” din zonă, soseşte în sectorul lor chiar o familie de români stabilită în Israel, tatăl fiind îmbrăcat în tricou al Ştiinţei, iar fiul ce mic, în echipamentul lui Hapoel Beer Sheva. Ultraşii olteni sunt preluaţi de forţele de ordine şi verificaţi în amănunt, chiar sunt solicitaţi să-şi dea jos tricourile, iar în preajmă sunt câini antrenaţi să depisteze materiale interzise. Se pare că spectacolul pirotehnic al galeriei Ştiinţei la turul cu Zorya, de la Lublin, a avut ecou.

Meciul începe, tribunele explodează, deşi jocul lui Hapoel nu le alimentează entuziasmul fanilor, în ciuda unei mari ocazii la în start la poarta lui Lazar. De momentele de repaos ale infernului de pe „Toto Turner” profită micuţa galerie olteană şi se aude „Ştiinţa, Ştiinţa”. Sunt câţiva suporteri ai gazdelor care fluieră, dar în general atmosfera este fair-play.

La pauză, toată lumea năvăleşte la magazinele din interiorul arenei, unde se vând 3 lucruri: hot-dog, care costă 20 de shekeli (cam 30 de lei), apă şi cola la pahar, la 10 shekeli, respectiv 6 shekeli. Nu vă imaginaţi că este scump, fiindcă nu se compară cu capitala Tel Aviv, unde preţurile sunt pur şi simplu exorbitante. Ca exemplu, un kebab sau orice produs fast-food de genul, cam oriunde, este în jur de 80 de lei, iar o bere se vinde cu 50 de lei la terasă sau la plajă şi cu echivalentul la 20 de lei, la magazin. O cină decentă la restaurant, cu aperitiv, fel principal, desert şi un pahar sau două de vin poate ajunge lejer la 80-100 de dolari. Preţurile la cazare sunt pe măsură, mai ales dacă vrei să fii cât mai aproape de plaja din Tel Aviv, oraşul alintat Miami al Orientului Mijlociu.

Revenind la meci, a doua repriză e mai slabă calitativ, echipele încep să şi obosească. Gazdele au câteva şanse de a încheia conturile, dar se precipită la finalizare. Hanca, Ivan şi Mateiu nu au nici ei inspiraţia necesară golului. Koljic se zbate mult, dar nu ajunge să finalizeze. Antrenorul gazdelor, Barda, fost internaţional important al Israelului, mută primul şi o face în ofensivă. Rădoi nu pare să aibă încredere în bancă şi îl trimite numai pe Căptăţână în locul lui Hanca, fostul dinamovist care a fost adus să-l înlocuiască pe Gustavo, dar el abia le face concurenţă lui Vlădoiu, Martic, Căpăţână sau Vătăjelu în dreapta. Ştiinţa marchează, iar golul de senzaţie al lui Roguljic amuţeşte arena. Numai pentru un minut însă, egalarea aducând un surplus de energie unor fani aflaţi deja aproape de paroxism. Rădoi îi lasă pe bancă pe Rivaldinho şi Markovic şi îl trimite pe Vătăjelu în locul lui Koljic, semnal de teamă, mai ales că în banda dreaptă a gazdelor acţiona un jucător care era evaluat anul trecut la 12 milioane de euro. La penalty-uri este aleasă poarta cu galeria lui Hapoel, iar Ivan şi Bancu se pierd sub presiune, în timp ce israelienii trag impecabil. Stadionul sărbătoreşte calificarea, oltenii se prăbuşesc pe teren. Sunt ridicaţi de Rădoi şi duşi în faţa galeriei. Nu e loc de reproşuri, a fost o campanie frumoasă totuşi, parcursă braţ la braţ de fani şi echipă. Şi poate fi în continuare un sezon foarte bun, dacă e gestionat cum trebuie. Rădoi pune ratarea calificării e seama lipsei de experienţă a echipei în astfel de meciuri europene. E una dintre explicaţii, printre multe altele: faptul că nu s-a jucat turul pe „Ion Oblemenco”, gestul lui Papp, chiar şi aducerea târzie a lui Rădoi pe banca Ştiinţei, etc. Nu mai contează, deşi e de învăţat din aceste greşeli. E aproape ora 23 la Beer Sheva şi se simt aproape 30 de grade în deşertul Neghev, unde se încheie aventura europeană a Ştiinţei de anul acesta, începută la Shkoder, continuată la Lublin, dar care mai aştepta minim alte trei destinaţii. Poate la anul…