Direcţia de Sănătate Publică Dolj a anunţat, ieri, că un al doilea caz de infecţie neuroinvazivă cu virusul West Nile, transmis prin înţepătura de ţânţar, a fost depistat la o femeie în vârstă de 63 ani din Craiova. Internată în data de 6 august a.c. la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Victor Babeş”, femeia a fost transferată pe 7 august a.c. la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova. Ulterior, existenţa virusului West Nile a fost confirmată de specialiştii Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino” Bucureşti.
Autorităţile sanitare au precizat că au fost demarate toate măsurile specifice prevăzute de metodologia de supraveghere şi control a infecţiei cu virusul West Nile. În cadrul sistemul de supraveghere al meningitelor/meningoencefalitelor produse de virusul West Nile, implementat dupa epidemia din anul 1996, în România s-au identificat anual cazuri de meningită West Nile.
În sezonul 2016, începând cu luna mai şi până în prezent, la nivel naţional, au fost înregistrate 25 de cazuri de infecţie West Nile, ceea ce reprezintă o creştere de patru ori faţă de aceeaşi perioadă a anului 2015. Doi dintre pacienţii infectaţi cu West Nile au decedat.
Virusul se transmite prin înţepătura de ţânţar
Medicii din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Dolj afirmă că în situaţia în care o persoană prezintă semne de boală – febră, dureri de cap, astenie, vărsături, tulburări de memorie, dureri articulare sau musculare, sau alte situaţii care survin în 3-7 zile de la o posibilă înţepare de ţânţar – aceasta trebuie să se prezinte de urgenţă la medicul de familie sau (cei neasiguraţi) la cel mai apropiat cabinet medical. Acesta provoacă la adulţi o neuroinfecţie care, uneori, poate prezenta şi manifestări de meningită, meningoencefalită sau encefalită cu lichid clar. Copiii sub 15 ani nu sunt afectaţi.
Testarea se efectuează doar în cazul pacienţilor care prezintă simptome severe, deoarece nu există un tratament pentru infecţia cu virusul West Nile. În cadrul activităţii de supraveghere şi control a infecţiei cu virusul West Nile, care se desfăşoară la nivel naţional, medicii monitorizează cu atenţie cazurile ce ar putea prezenta semne specifice bolii.
Potrivit medicilor, deobicei, boala nu se transmite de la om la om, ci numai prin înţepătura ţânţarului. În foarte puţine cazuri, s-a constatat o transmitere a virusului prin transfuzia de sânge, transplantul de organe, alăptare sau chiar pe perioada de sarcină, de la mamă la copil. Cert este că virusul nu poate fi transmis prin atingere.
Aproximativ 90% din persoanele infectate cu virusul West Nile nu prezintă niciun simptom. Virusul West Nile are trei efecte diferite asupra oamenilor. Primul este o infecţie asimptomatică, al doilea este un sindrom de febră uşoară numit febră West Nile. Cel de-al treilea este meningita sau encefalita West Nile. Infecţia West Nile apare în general şi poate avea efecte grave în cazul persoanelor predispuse la îmbolnăviri, având alte boli asociate. Copiii trec, de regulă, neobservat peste infectarea cu virusul West Nile.
West Nile, fără tratament
Pentru a preveni îmbolnăvirile, specialiştii recomandă o serie de măsuri de protecţie. În primul rând, trebuie să fie evitată pe cât posibil expunerea la înţepăturile de ţânţari, purtând îmbrăcăminte cu mâneci lungi şi pantaloni lungi. De asemenea, sfatul este acela de a utiliza substanţe chimice repelente de ţânţari şi de a împiedica pătrunderea insectelor în casă. Nu în ultimul rând, este recomandat să se asigure desecarea băltirilor de apă din jurul gospodăriilor şi să se îndepărteze recipientele cu apă stătută.
Potrivit specialiştilor, nu există un vaccin sau un tratament specific pentru virusul West Nile. În cazul manifestării de simptome de severitate medie, starea pacientului se îmbunătăţeşte după câteva zile în absenţa unui tratament. În cazul simptomelor severe, se recomandă prezentarea de urgenţă la camera de gardă. În general, este necesară spitalizarea pacientului şi tratarea cu medicaţie intravenoasă.
Virusul a fost descoperit pentru prima dată în anul 1937 în districtul West Nile din Uganda. Până în anul 1999, virusul West Nile fusese depistat doar în Africa, Asia, Orientul Mijlociu, şi extrem de rar în Europa. În România, rata mortalităţii a fost aproape de 10% la epidemia din anii 1996 – 1997. Atunci au fost au fost înregistrate peste 300 de cazuri de infectare cu acest virus, deşi se vorbea neoficial de 2.000 de îmbolnăviri.
