Grădina Botanică: Un strigăt din bălării!

Nimic nou față de anul trecut și acum doi ani, și acum trei ani. Nu s-a întâmplat nimic, nimeni nu s-a sinchisit la semnalele de alarmă vizând starea deplorabilă a ceea ce numim ”Grădina Botanică”, trecută în administrarea Universității din Craiova, în urmă cu doi ani. Amplasată în vecinătatea kilometrului zero și întinsă, inițial, la înființarea în 1952, pe circa 12,8 hectare, Grădina Botanică – o oază de verdeață în centrul unui mare municipiu – nu mai răspunde demult scopului pentru care a fost creată, acela de a constitui o bază de pregătire a studenților Facultății de Agricultură – Horticultură, cu sectoare de plante cultivate, floricultură, pomicultură, ampelografie, dendrologie. „Rosariul” ocupa un spațiu generos, de aproape 2.000 de metri pătrați, reunind o colecție de peste 250 de soiuri de trandafiri. Dacă mai adăugăm varietățile de lalele, zambile, narcise, chiparoase, din sectorul ”ornamental”, putem reîncropi, cât de cât, imaginea a ceea ce s-a dorit o replică la grădina botanică din Cluj-Napoca, Iași și București. Nu vom mai relua lucruri pe care le-am spus în alte rânduri. Grădina Botanică exprimă momentan o stare de indiferență asociată neputinței. Starea de fapt este una consternantă. O grădină botanică răspunde unor criterii științifice, are funcți distincte, încât nu se poate confunda, nici ca unitate stilistică, dacă ne este permis, cu Parcul Tineretului (Lunca Jiului), Parcul „Sfântul Dumitru”, Grădina „Mihai Bravu” sau English Park-ul. Conducerea Facultății de Agricultură-Horticultură, fiindcă până la urmă aceasta ar trebui să fie interesată în reabilitarea grabnică a acestui sanctuar verde, nu evadează din inerție, iar alte facultăți din cadrul Universității din Craiova nu au nici în clin, nici în mânecă cu acest demers. La Universitate se pune doar problema fondurilor bănești. Și tot așa. Culmea ar fi ca distinșii studenți ai unei facultăți cu profil eminamente tehnic, cum este Facultatea de Agricultură-Horticultură, să încerce, sub îndrumarea dascălilor, cel puțin, igienizarea acestui perimetru botezat „Grădina Botanică”. Din care se aude doar un strigăt. Pe care nici nu vrem să-l etichetăm.

Grădina Botanică din Craiova se sălbăticește pe zi ce trece. Ceea ce ar trebui să fie nu doar o oază de verdeață, ci și o importantă bază didactică pentru studenții la Horticultură – acesta fiind și scopul înființării ei – este acum doar un teren împrejmuit în care natura își face de cap. Ieri, la orele prânzului, tot perimetrul de 12,8 hectare se afla în grija a doi oameni, care trebuiau să facă și curățenie, să adune hârtiile, să măture aleile și să mai aerisească plantele din buruieni. ”Grădina este împărțită în șapte sectoare și noi suntem patru îngrijitori dintre care doi sunt în concediu. De dimineață facem turul grădinii, luăm hârtiile de la bănci, dăm cu mătura pe alei. Apoi ne luăm sapele și trecem la plante. Când vine remorca, trebuie să încărcăm gunoiul. Lucrăm opt ore pe zi și nu putem să facem față”, spune o îngrijitoare care săpa de una singură într-un rond cu plante sufocate de iarbă. Are o sapă veche cu care brăzdează pământul, lăsând în urmă dârele de buruieni pe care tot ea se va întoarce să le adune. În sarcina acestei femei se află nu doar fâșia de teren pe care sunt aliniate așa-zisele culturi științifice, dar și copacii, precum și lacul plin de stufăriș din spatele grădinii. „Sectorul de plante, arboretele, lacul și pârâul sunt toate pe sectorul meu, ar trebui să am grijă de ele. Dar ce pot eu să le fac la copacii aceștia? Ar fi trebuit să fie tăiați din primăvară, iar lacul să fie curățat. Cu o sapa și cu două brațe nu pot să fac mai mult?”.

Patru îngrijitori pentru 12 hectare

La prima vedere, perimetrul proaspăt curățat de ea este printre puținele care ar putea aminti că te afli într-o grădină botanică, și nu într-un parc sau, mai bine spus, într-o pădure a nimănui. La mică distanță, o pânză de iederă a cuprins trunchiurile copacilor și se întinde ca un covor până foarte aproape de plantele didactice. Răzoarele cu culturi au fost bătute de ploaie și amestecate cu fire de pământ și de iarbă. Pentru un necunoscător este imposibil să le deosebească din vegetația care crește și mai bogată după această vară ploioasă. Orice descriere despre denumirea și originea acestor plante lipsește. Plăcuțele informative nu mai există, fie au fost acoperite de buruieni, fie au fost îndepărtate și nu au mai fost puse la loc. Speciile de plante cu flori sunt singurele care ar mai înviora peisajul, dar și acestea sunt puține și aproape uscate. ”Altădată, în dreptul fiecărei plante găseai câteva informații pe o plăcuță. Acum au dispărut și acestea. Erau utile pentru că puteam să le spun și eu la copii de unde este floareau sau copacul respectiv. Așa, ne plimbăm ca prin parc și alergăm după șobolanii care sunt peste tot pe lângă lacurile acestea”, spunea ieri, cu părere de rău, Aurora Giurgițeanu, o vizitatoare.

Pârâul se decolmatează cu o sapă

Femeia ieșise la plimbare cu cei doi nepoței ai săi, veniți în vacanță la bunici din Timișoara, și știa bine locurile. Își amintea că Grădina Botanica era mai bine întreținută în urmă cu ani de zile. Pe atunci lucrurile arătau cu totul altfel. „Era curățenie peste tot, plantele erau ordonate, iar pe lacul acesta nu vedeai sticle de plastic și mătasea-broaștei. Nu știu ce se întâmplă, dar această grădină este numai cu numele, numai a grădină botanică nu arată”. Spre deosebire de lacul de la intrare care este acoperit cu o peliculă compactă de verdeață, pârâul care leagă lacurile grădinii se află sunt o perdea frumoasă de copaci. Apa este cristalină și degajă o răcoare plăcută mai atunci când vremea este caniculară. Ceea ce nu se știe este faptul că același îngrijitor se ocupă și de albia lui. Odată la câteva săptămâni, femeia încalță cizmele de cauciuc și intră în apă pentru a curăța malurile de vegetație. Niciodată nu ar putea să facă același lucru și la lacul cel mare, care se găsește în spatele grădinii și care este cotropit de trestie și păpuriș. Fiindcă nimeni nu a mai descurcat locul de ani de zile, a căpat un ciudat aspect de deltă, care contrastează puternic cu fațadele blocurilor de zece etaje ce se întrezăresc printre copaci.

Livada de meri, un loc părăsit

Micuța livadă de meri pitici este abandonată cu totul într-un colț al grădinii. Puțini vizitatori mai îndrăznesc să se plimbe până aici fiindcă spațiul dezolant descurajează orice încercare. Aleile neîngrijite crează dificultăți oricîrui temerar. Ghicind mâna unui expert care i-a aliniat perfect cu scopul ca și alții să învețe din tainele pomiculturii, pomii fructiferi par acum un experiment nereușit. Coroanele lor sunt pe jumătate uscate, iar crengile se împletesc unele într-altele. Acum ar fi fost timpul potrivit ca acești copaci să-și arate fructele, dar livada nu are nici pic de rod. Pe deasupra lor, pe vârfuri, au mai rămas doar câteva frunze. Terenul de alături nu mai fusese cultivat cu nimic și buruienile s-au întins în voie, accentuând impresia de loc neîngrijit. ”Eu nu cred că nu există specialiști care să se ocupe de această grădină. Și cu minim de bani s-ar putea face ceva dacă și-ar da interesul. Totul este în paragină, iar ceea ce mai vedem acum sunt niște resturi de la ceea ce a fost până acum”, spunea, cu mâhnire, Marcela Mageri, pe care am găsit-o relaxându -se, cu o carte în mână, pe o bancă. Deși se află în mijlocul orașului, zgomotele străzii se opresc în desișul copacilor bătrâni și liniștea grădinii este cea care-i mai atrage pe puținii vizitatori.

Aleile, o investiție urgentă

Aleile distruse aproape complet pun capac la toată această imagine a degradării. Sunt ciuruite de gropi, iar din betonul de altădată au rămas doar niște pietre spălate de ploi. Mămicile care vin să-și plimbe copii cu cărucioarele se chinuiesc vizibil încercând să ocolească denivelările, dar oricât ar încerca tot nu pot să-și ferească micuții de zdruncinăturile pe care le încasează ca niște bobârnace când străbat aceste alei. Grădina Botanică păstreaază ca amintire chiar o poveste tristă, cea a unui copil în vârstă de 15 ani care, în vara lui 2012, se plimba cu bicicleta pe aceste alei. Chiar în dreptul pârâului străjuit frumos de copaci, copilul a suferit un accident din cauza denivelărilor din pavaj. Din păcate, nu s-a mai putut face nimic pentru el. Despre nefericitul eveniment stă mărturie o cruce mică, amplasată pe un mal al firului de apă. Obișnuiții Grădinii știu bine această întâmplare și te conduc la acel loc. Și mai trist este că, de atunci, aleea respectivă, ca toate celelalte, nu a fost îndreptată. O creastă din beton se ridică brusc și acum chiar în mijlocul aleii. Cei care nu se plimbă frecvent pe aici nu o pot zări decât atunci când se apropie mai bine.

O frumusețe naturală aparte

În ciuda aspectului său neîngrijit, Grădina Botanică din Craiova are o frumusețe naturală aparte. A fost amenajată, în 1952, după schițele profesorului universitar Alexandru Buia, care și-a dorit o bază didactică pentru studenții săi. Grădina Botanică se întinde pe o suprafață de aproximativ 12,8 hectare și este organizată pe mai multe sectoare. La intrarea din strada „Iancu Jianu” se află sectorul ornamental care cuprinde în jur de 140 de taxoni, în principal flori. În nordul și estul grădinii se găsește sectorul dedicat plantelor din România. Cei care își amintesc cum arăta incinta în timpul profesorului Buia spun că acest sector era amenajat ca o imagine unitară a țării. Terenul era nivelat și înălțat pentru a reda întocmai relieful României, plantele fiind cultivate în funcție de aceste forme de relief. În centrul grădinii se află sectorul dedicat sistematicii plantelor, vegetația fiind aranjată în funcție de modul cum a evoluat. Grădina Botanică din Craiova avea și un frumos rozarium care nu s-a mai păstrat. Un adevărat tezaur care se află aici este colecția de plante uscate, herbarul de 20.000 de coli de plante pe care însuși profesorul Alexandru Buia le-a strâns cu mâna sa de pe toată întinderea României.

LAURA MOȚÎRLICHE şi RADU ILICEANU