Preşedintele ucrainian, Volodimir Zelenski, a acordat marţi 24 martie a.c., un interviu publicaţiei franceze „Le Monde”, chiar la sediul preşedinţiei din Kiev. Întâlnirea a avut loc, în timp ce forţele armate ruse desfăşurau atacuri aeriene, la scară largă, cu drone Shahed. Sau cel puţin aşa menţiona intervievatorul, în şapoul discuţiei, pentru un plus de emoţie. Interviul luat, într-un moment deosebit de delicat, pentru Ucraina, la o lună de la izbucnirea unui nou război în Orientul Mijlociu, care ar putea distrage atenţia partenerilor săi, în timp ce negocierile de pace sunt în impas, scrie Le Monde, punctează câteva lucruri. Kiyv Independent, bănuim mai bine informat, susţine în schimb altceva şi anume că discuţiile pentru încheierea războiului dintre Ucraina şi Rusia au fost reluate în SUA, la Miami (Florida) fără reprezentanţii Rusiei. Negociatorii preşedintelui Donald Trump, consideraţi de unii ca lipsiţi de experienţă, ar fi continuat să facă presiuni asupra Ucrainei pentru a ceda teritoriu, în schimbul unui anumit tip de acord de securitate. Inclusiv Volodimir Zelenski, într-un interviu pentru Reuters, pe 25 martie, deci a doua zi, după interviul acordat Le Monde, afirma că „SUA propun garanţii de securitate în schimbul retragerii trupelor Kievului din zonele din Donbas aflate încă sub control ucrainian(…) Americanii sunt pregătiţi să finalizeze aceste garanţii la nivel înalt, odată ce Ucraina va fi gata să se retragă din Donbas”. Preşedintele ucrainian a avertizat însă că o astfel de retragere ar ameninţa securitatea Ucrainei, forţând Kievul să renunţe la poziţii defensive puternice, punând în pericol atât Ucraina, cât şi Europa în ansamblu. Logica ne încurcă să înţelegem ce vrea să spună Zelenski, deşi o repetă cu obstinaţie, făcând din afirmaţia respectivă un clişeu: de 4 ani, Rusia nu poate ocupa Donbasul, dar ameninţă Europa în ansamblul ei. Zelenski a mai spus că Washingtonul încearcă să pună capăt războiului concentrându-se momentan pe conflictul cu Iranul. „Trebuie să ne mobilizăm cu toţii: când spun „noi”, mă refer la întreaga Europă, nu doar la Ucraina, pentru că războiul din Orientul Mijlociu este o distragere a atenţiei şi acest lucru este clar. Şi prin distragerea atenţiei ne împinge pe plan secund, mai ales pentru că este un război în care sunt implicate SUA, o ţară care, mult timp, a fost principalul donator al Ucrainei şi apoi principalului furnizor de arme, graţie ajutorului financiar european”. Ucraina nu poate supravieţui fără susţinere financiară din partea UE şi veto-ul premierului ungar Viktor Orban, dar şi al celui slovac Robert Fico, la aprobarea acordării sumei de 90 de miliarde euro, sub forma unui împrumut controversat, ca măsură de urgenţă, pentru a menţine economia de război a Kievului pe linia de plutire, este cunoscut. Fără susţinerea financiară sulimentară, din partea UE, Kievul nu poate finanţa cheltuielile militare, până la începutul verii. Aşa se spune. S-a mai întâmplat, după cum se ştie un lucru: UE s-a angajat să întrerupă complet aprovizionarea cu petrol şi gaze ruseşti, până la sfârşitul anului viitor. Consiliul European a aprobat interdicţia totală a livrărilor de gaze ruseşti către UE. Repetăm: Ungaria va ajuta Ucraina, când va primi petrol prin conducta Drujba, fiindcă aşa a declarat Viktor Orban. Până atunci nici o propunere, în favoarea Ucrainei, nu este susţinută. Prim-ministrul slovac Robert Fico s-a alăturat lui Viktor Orban. Şi împreună fac o dizidenţă stranie. UE se vede obligată să ofere asistenţă pentru repararea conductei de petrol, construită de sovietici, pentru a restabili livrările de petrol rusesc către Europa. Între timp Viktor Orban acuză Bruxelles-ul că sponsorizează o campanie de înlăturare a partidului lui Fidesz de la putere, la apropiatele alegeri parlamentare din luna aprilie. Rada, de la Kiev, a declarat că Ucraina se află în pragul dezastrului financiar şi guvernul trebuie să majoreze impozitele pentru un nou împrumut de la FMI. Până la urmă, ca să-l mai cităm o dată pe Zelenski, mai exact prin ceea ce a spus în interviul pentru „Le Monde”, Kievul şi Washingtonul au „opinii complet diferite”.















