Alegerile din Germania care au avut o participare neobişnuită la vot (84%) au arătat opţiuni total diferite ale alegătorilor. Câştigătoare a fost, conform sondajelor (aproape impecabile) alianţa CDU-CSU, care a primit 28,5% din voturi. Creştin-democraţii au câştigat în landurile vestice, iar Uniunea creştin-socială s-a impus în bastionul său tradiţional Bavaria. Liderul creştin-democraţilor, avocatul Friedrich Merz, va fi noul cancelar şi preconizează menţinerea coaliţiei de guvernare cu social-democraţii, o coaliţie destul de firavă, însă, în Bundestag. Social-democraţii (SPD) au înregistrat un eşec anunţat încă de la alegerile europarlamentare (15%), acum obţinând 16%. Şi-au menţinut, ca bazine electorale, oraşele-port Hamburg şi Bremen, dar vor fi vioara a doua în coaliţia de care aminteam. Verzii, cu diferitele lor tipuri de activişi –ecologişti, feminişti, etc.- şi politicile „de uşi deschise” şi toleranţă faţă de imigranţi, mulţi din Turcia, Orientul Mijlociu şi ţările africane, au primit 11%, un scor bun. Au primit voturi în oraşele mari precum şi în Berlin, deşi Ana Baerbock, ca ministru de Externe, a făcut o figură modestă. Adevăratul câştigător al alegerilor a fost însă Alternativa pentru Germania (21%) care şi-a îmbunătăţit rezultatul de al alegerile europarlamentare din vara trecută. Rămâne principala formaţiune de opoziţie, fiindcă nu va fi luată la guvernare. În Bundestag a mai intrat şi Die Linke (8,5%). Un eşec tulburător au înregistrat liberalii (Partidul Liber Democrat) cu 4,3%, liderul lor Christian Linder, fost ministru de Finanţe, contribuind la spargerea alianţei „semafor”, din care au făcut parte. El şi-a anunţat demisia. Interesantă este fotografia pe landuri: în ex-RDG preferinţele s-au îndreptat spre AFD şi între motive se află nemulţumirea faţă de politica de migraţie (4 atacuri teroriste în ultimele 6 luni), dar şi politica economică şi regională. Marile companii mai ezită încă să se stabilească în această parte a Germaniei, unde ar putea să-şi plătească impozitele, şomajul rămâne ridicat şi aspiraţiile locuitorilor din Saxonia sau Turingia rămân neluate în seamă. În plus, nemulţumirea a fost agravată de sprijinul pentru Ucraina în detrimentul contribuabililor germani. Ruptura Berlinului de Rusia a avut ca rezultat o creştere a tarifelor şi preţurilor la utilităţi, care „au atins” cetăţeanul de rând. Mai mult, dacă relaţiile economice de odinioară cu Rusia au avut ca rezultat crearea de locuri de muncă, multe s-au pierdut. AFD şi-a exprimat disponibilitatea de a-i asculta pe locuitorii din ex-RDG şi a clamat că securitatea Germaniei trebuie pusă înaintea sprijinului pentru Ucraina. Rusia nu poate fi o ameninţare mai mare, decât migraţia prost controlată şi islamismul. Alături de AFD, partidul de stânga şi alianţa Sahra Wagenknecht a obţinut rezultate bune. Autorităţile vor trebui să se gândească mai mult la Dresda, Magdeburg sau Erfurt decât la Ucraina. Victoria CSU în Bavaria, de altfel neameninţată se datorează şi premierului local Markus Soder, care a adoptat o atitudine dură faţă de migranţi şi nu s-a lansat în discursuri militante cu privire la Rusia. Bavarezii rămân mai conservatori decât germanii din alte zone ale ţării. Rezultatul alegerilor din Germania a spus ceva: politica externă nu poate fi pusă înaintea celei interne. Nu este exclus ca sprijinul militar pentru Ucraina să fie redus.
