Parlamentarii AUR, SOS România şi POT au depus la Camera Deputaţilor moţiunea de cenzură intitulată „Premierul NORDIS trebuie să plece, românii s-au săturat de umilinţă”, împotriva guvernului condus de Marcel Ciolacu. Iniţiativa aparţine liderului AUR, George Simion, extrem de vocal şi, în egală măsură, de inconsistent. Momentul ales este unul bine cunoscut: interimatul de la Palatul Cotroceni ar urma, aşadar, să fie cuplat cu o criză guvernamentală. În opinia înţeleaptă a liderului AUR un guvern interimar „lipsit de pârghii de presiune” poate asigura revenirea la democraţie şi reintrarea în cadrul constituţional. „Reformiştii” constituie probabil categoria ce mai bizară ce populează Parlamentul şi asta nu de azi de ieri. Discursul lor a fost o vreme raza de speranţă, în legătură cu viitoarea calitate a clasei politice. Dar eşecurile repetate, spectacolele jenante de oportunism, i-au aruncat în derizoriu. În fine, toată lumea e nemulţumită de toată lumea –naţiunea de politicieni, politicienii unii de alţii-, încât e nevoie de o altă naţiune, care să ofere politicienii aşteptaţi. Cum până acum moţiunile de cenzură n-au rezolvat nimic şi cea de acum va avea aceeaşi soartă, deşi iniţiatorii ei ne spun că o fac pentru binele ţării. Fireşte, este dreptul de necontestat al opoziţiei să iniţieze moţiuni de cenzură, una pe sesiune, în vederea retragerii încrederii acordată guvernului. Senatorul USR, Cristian Ghinea, a declarat ieri că parlamentarii partidului său nu vor vota moţiunea de cenzură şi nici n-au semnat-o, menţionând că „este un cadou pe care Simion îl face lui Marcel Ciolacu, ca să nu mai poată fi depusă o nouă moţiune de cenzură, după alegerile prezidenţiale”. Fără votul USR, opoziţia din Parlament n-are şanse să treacă moţiunea şi până în septembrie nu va mai putea fi depusă alta. George Simion, liderul AUR, care iniţiază tot felul de mini-spectacole jenante, ca să nu spunem degradante, prin Parlament, filmându-şi ostentativ adversarii politici, ia în derâdere ideea de stabilitate, invocată de Marcel Ciolacu în astfel de momente, oricum neliniştitoare. Mai binele, promis declarativ de liderul AUR, în demersul său, este în contextul actual, duşmanul tuturor. Un detaliu: potrivit moţiunii de cenzură premierul Marcel Ciolacu nu reflectă voinţa cetăţenilor exprimată la vot în decembrie 2024, el fiind nominalizat la final de mandat de preşedintele Klaus Iohannis. Ce să înţelegem? Nu au venit pe primul loc în alegerile parlamentare social-democraţii? Nu propunerea lor de prim-ministru, la discuţiile de la Cotroceni, trebuia luată în considerare? Nu mai continuăm cu întrebările. Guvernul actual este ilegitim, fiindcă la alegerile prezidenţiale românii au cerut schimbarea, aşa se spune în textul moţiunii. Corectă afirmaţia, numai că una sunt alegerile parlamentare, şi alta sunt cele prezidenţiale. Se mai reproşează UDMR aderarea la coaliţia PSD-PNL, din dorinţa de a fi mereu la masa succesorală. Să fim serioşi: miniştrii UDMR s-au dovedit de-a lungul timpului profesionişti, acolo unde au fost mandataţi. Nu puţine reproşuri la adresa Guvernului, unele îndreptăţite, nu se potrivesc cu avertismentele UE, privind angajamentele asumate pentru reducerea deficitului bugetar. România a primit aprobarea UE de a reduce deficitul sub 3% din PIB într-un interval de 7 ani. Există apoi mai multe pasaje în corpul moţiunii de cenzură, ca de fiecare dată, care excelează prin ambiguitate. Fiindcă „revenirea la democraţie şi reintrarea în cadrul constituţional”, cu trimitere la anularea turului doi al alegerilor prezidenţiale, are interpretări diferite, chiar la Bruxelles, chiar dacă ne place sau nu. Dar unora se pare nu le mai place Bruxelles-ul.
