Distribuţia la scară largă, unul dintre jucătorii luaţi la ochi de fermierii francezi, este arătată cu degetul. Unele dintre supermarketuri, aparţinând unor grupuri comerciale mari, precum „Leclerc”, au primit jeturi de „nămol” pe faţade şi ştirea asa o inserează „Le Figaro”. Motivul dezamăgirii fermierilor francezi? Standardele omniprezente care îi împiedică să funcţioneze eficient. Marţi 23 ianuarie, miniştrii agriculturii europene, reuniţi la Bruxelles, au dezbătut îndelung subiectul, înaintea lansării „dialogului strategic”, care îşi propune să calmeze dezbaterile pe care tranziţia ecologică le-a provocat. În faţa tensiunilor ameninţătoare din mai multe ţări europene preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lansat ieri „dialogul strategic” pomenit, cu sectorul agricol, considerând iniţiativa drept o modalitate „de depăşire a polarizării”, în ceea ce priveşte legislaţia de mediu, pe fondul demonstraţiilor din toată Europa. Presa din Franţa a dedicat, în ultimele zile, prima pagină acţiunilor fermierilor furioşi a căror mânie a devenit… un infern. Iar astăzi premierul francez Gabriel Attal are prevăzută anunţarea propunerilor concrete de măsuri, privind motorina non-rutieră, creştera animalelor şi remunerarea. În domeniul agriculturii şi industriei alimentare, Franţa este un actor major la nivelul UE. Şi dacă producătorii francezi sunt nemulţumiţi de relaţia lor cu lanţul de supermarketuri, ce să mai spunem de producătorii români, care realmente nu sunt luaţi în seamă, încât Casa Română de Comerţ Agroalimentar Unirea şi-a propus deschiderea unor lanţuri de magazine cu specific regional, în ideea de a veni în sprijin producătorilor autohtoni. Mulţi au zâmbit maliţios la acest demers. Să revenim. La nivelul UE, agricultorii francezi sunt realemente privilegiaţi în raport cu agricultorii români, dar şi aşa rămân, după cum se vede, teribil de nemulţumiţi. Încât serviciile franceze de informaţii alertează în privinţa riscului unor derapaje, dacă aşteptarea se prelungeşte. Realitatea este că fermierii sunt marii perdanţi în negocierile comerciale. Mânia lor face guvernul să tremure şi asta înaintea alegerilor europarlamentare. Nemulţumirile nu sunt identice, să ne înţelegem, dar reflectă dificultatea de a materializa Acordul verde European, acest nou model agricol, în care apărarea mediului şi a biodiversităţii este cuplată cu menţinerea unei agriculturi diversificate, capabilă să asigure securitatea alimentară. Războiul prelungit din Ucraina, mai puţin invocat, a condus la creştearea cheltuielilor de producţie, încât neliniştea a devenit existenţială. A generat şi alte mari probleme, nu uşor surmontabile. Ministrul român de resort, Florin Barbu, a anunţat: acciza la motorina utilizată în agricultură va fi suportată integral de ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Vor fi facilităţi la credite, respectiv creditul fermierilor şi creditul agricol vor fi disponibile din 15 februarie. Permisul de conducere din categoria B şi TR1 au fost echivalate prin OUG 1/2024. Criza actuală nu este uşor de depăşit, deoarece reflecă contradicţiile tranziţiei ecologice. A apărut şi o componentă politică, pe care extrema dreaptă încearcă să o folosească ca pârghie politică. Pentru ecologişti mişcarea de protest aduce problema agriculturii şi a mediului în prim-plan, cu 4 luni înaintea alegerilor europene, din 9 iunie. În rest „verzii” doar încasează şi în Franţa, Federaţia Naţională a Sindicatelor Fermierilor (FNSEA) –sindicatul majoritar- se arată nervoasă în privinţa ordonanţelor ecologice. Sindicatul menţionat şi-a chemat trupele să manifeste în capitala Belgiei, în Place du Luxemburg –în faţa Parlamentului European- pentru a denunţa „excesele politicii agricole comune”. Şi acum o veste, nu tocmai simpatică: luna viitoare (24 februarie – 3 martie) se deschide tradiţionalul Salon pentru Agricultură de la Paris (Porte de Versailles), aflat la a 60-a ediţie. De ani buni Salonul pentru Agricultură, întins pe durata a 10 zile, este vizitat de preşedintele în mandat, însoţit de ministrul de resort, care zăbovesc ore în şir la standurile marii expoziţii, „o oglindă a agriculturii”, menită să evidenţieze suveranitatea alimentară franceză în slujba oamenilor. De data aceasta va fi mai greu, ca niciodată.