Miercuri, preşedintele ucrainian, Volodimir Zelenski, a denunţat în faţa Consiliului de Securitate al ONU „o crimă împotriva umanităţii”, perpetuată, potrivit lui, de Rusia care atacă infrastructura energetică ucrainiană. Zelenski a denunţat „formele de terorism”, impuse de forţele armate ale Moscovei, în faţa unui Consiliu de Securitate al ONU neputincios, prin dreptul de veto al Moscovei, care blochează orice rezoluţie contra agresiunii sale în Ucraina. Ce a mai spus Zelenski? El a deplâns faptul că, momentan comunitatea internaţională poate fi ostatecul unui stat terorist internaţional, exprimându-şi optimismul că ucrainienii vor surmonta totul. Ambasadorul francez la ONU, Nicolas Riviere, a calificat loviturile ruse „violări ale dreptului internaţional umanitar”, reafirmând susţinerea ţării sale, deşi deputata Marine Le Pen, lidera RN, a declarat că Franţa trebuie să opreasă livrările de tunuri Caesar. Prin purtătorul său de cuvânt, Igor Konasenkov, armata rusă a negat ieri că atacurile aeriene care au lovit Kievul, i-au aparţinut. În explicaţiile sale, evident neconvingătoare, pagubele raportate de regimul de la Kiev sunt consecinţa rachetelor străine şi ucrainiene ale apărării antiaeriene instalată în zonele rezidenţiale ale Kievului. Rusia a tras circa 70 de rachete de croazieră miercuri, din care 51 ar fi fost doborâte, după cum a indicat armata aeriană ucrainiană, după ce bombardamentele au provocat decuplări masive de la aprovizionarea cu curent electric. Potrivit şefului Poliţiei naţionale, Ygor Klimenko, bilanţul a mai cuprins 6 morţi şi 36 de răniţi. Guvernatorul regional al Kievului, Oleksii Kuleba, a anunţat că toată regiunea este fără curent electric. Potrivit surselor ucrainiene rachetele ruseşti au lovit Kievul, Mikalaevul, Odesa, Dniepropetrovsk, Zaporojie şi Kirovograd. De asemenea, Rusia a atacat mai multe depozite de gaz natural de care dispune Ucraina în regiunile Harkov şi Poltava, unde există mari foraje. Se prefigurează, aşadar, un război electric ca o formă de tortură chineză. Ce urmează pare tot mai greu de gestionat, în virtutea semnalelor, chiar dacă pe canalele diplomatice se lucrează intens. La G20 din Bali (Indonezia) unde a luat cuvântul în sistem video, Zelenski a cerut excluderea Rusiei din… G19, ceea ce n-a fost pe placul aliaţilor Rusiei, în rândul marilor puteri, care doresc o lume multipolară ş.a.m.d.. Necunoscând cum funcţionează o instanţă ca G20, Zelenski n-a fost deloc pe lungimea de undă a tuturor participanţilor, care, n-au făcut o poză de grup, conform uzanţelor, pentru a nu se fotografia împreună cu Serghei Lavrov. A mai venit şi povestea cu racheta căzută în Polonia, la frontiera cu Ucraina, atribuită iniţial Rusiei, dar finalmente, potrivit Pentagonului atribuită unei contra-rachete ucrainiene. Se intră însă în iarnă, un anotimp greu de surmontat în Europa centrală. Ucraina contează pe ajutorul nelimitat al SUA şi aliaţilor săi. Nu este însă exclus ca ajutorul să fie recalibrat, după preluarea Camerei Reprezentanţilor de către republicani. UE pregăteşte, în schimb, al 9-lea pachet de sancţiuni împotriva Rusiei, după cum a anunţat ieri Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, în timpul unei vizite în Finlanda. Este vorba de un plafon al preţului la petrolul rusesc. „Nu ne vom odihni până când Ucraina nu se va impune în faţa lui Putin şi a războiului său ilegal şi barbar”. India, Turcia, China, Brazilia sunt principalele ţări beneficiare ale politicii de sancţiuni. Dacă în 2021, circa 36 mil. persoane, din Europa, n-au avut căldură suficientă în locuinţele lor, potrivit cifrelor oficiale ale Comisiei Europene, măsurile Bruxelles-ului contra precarităţii energetice, la această dată, sunt total insuficiente. De acestea nu vorbeşte Ursula von der Leyen. Pe teatrele de operaţiuni ceea ce se petrece momentan se reduce la confruntări vagi. Khersonul temporar ocupat este un exemplu concret. Oraşul a rămas fără electricitate, căldură şi apă. Tactica militară rusă este opusă teoriei militare. Regiunile Lvov, Volyn, Harkov, Sumy, Poltava şi Cernigov sunt fără electricitate. Însuşi preşedintele Zelenski se găseşte într-o situaţie dificilă: să accepte tratativele, cum i se sugerează pe anumite canale, sau să continue lupta deschisă, cum, de asemenea, i se recomandă şi este potenţat, pe alte canale. Nici una dintre variante nu-l avantajează în măsura dorită.
