Comentând, cu nişte ani în urmă, cartea lui Zbigniew Brzezinski, fost consilier naţional pe probleme de securitate în mandatul lui Jimmy Carter, “Marea tablă de şah” (Ed. „Univers Enciclopedic”, 2010), la care s-a făcut mereu referire, Emmanuel Todd atrăgea atenţia asupra faptului că nu “în şah” te întreci cu ruşii, fiindcă la ei jocul acesta este un sport naţional, pentru care au o supleţe mentală de invidiat. Polemica pe marginea teoriei interesante a lui Zbigniew Brzezinski, care a vizitat şi Bucureştiul, a continuat ani în şir, uneori confirmându-se, alteori nu. Acum suntem în 2015, în plină criză a imigranţilor, care succede crizei ucrainene, aceasta la rândul ei crizei economice, ce avea ca precedent criza financiară, declanşată în 2008. Încât criza ar părea, “paradox european”, motorul UE. Afluxul brutal şi masiv de străini, peste 500.000 de la începutul anului, marea majoritate cu vocaţia obţinerii statutului de refugiaţi, pentru că provin din zone de război (Siria, Irak, Afganistan) sau din zone unde sunt persecutaţi (Eritreea – nord-estul Africii), dar şi în căutarea unei vieţi mai bune, a făcut dificilă găsirea de soluţii, imposibilă fiind sinteza intereselor contradictorii. Şi astfel “chestiunea siriană” a redevenit, încă o dată, imperioasă. După ce sâmbătă, la Londra, secretarul de stat american John Kerry a reiterat, în întâlnirea cu omologul său, Philip Hammond, că preşedintele sirian Bashar al-Assad trebuie să plece, a menţionat că rămâne de stabilit calendarul, în cadrul negocierilor de soluţionarea conflictului. “Până acum, Assad a refuzat discuţii serioase, iar Rusia, la rândul său, a refuzat dialogul la masa negocierilor“, a regretat John Kerry. În contextul demonstrării prezenţei militare ruse în Siria, pentru evitarea oricărei neînţelegeri, derivate din posibile incidente aeriene, între forţele ruseşti şi avioanele sau dronele coaliţiei, condusă de SUA, sunt anunţate discuţii, la nivelul miniştrilor apărării din SUA şi Rusia. Portul sirian Lattaca, dar şi aeroportul, apoi două noi baze se pregătesc să primească peste 2.000 de militari ruşi, material de luptă sofisticat, avioane Sukhoi 24 şi Sukhoi 30, avioane de recunoaştere pentru identificarea cu mare precizie, a ţintelor – grupurile Statului Islamic. Pregătind discuţia cu partea americană, Rusia îşi pune ordine, pe teritoriul sirian. Alarmat de ranforsarea prezenţei ruseşti în Siria, unde forţele loiale regimului, rebelii, jihadiştii şi kurzii se confruntă de peste patru ani, potrivit Bloomberg, care citează persoane apropiate dosarului, Vladimir Putin preferă ca partea americană şi aliaţii săi să accepte coordonarea campaniei de bombardare contra Statului Islamic, cu Rusia, Iranul şi armata siriană. Luni, la Moscova, premierul israelian Benjamin Netanyahu, acompaniat de generalii Gadi Eizenkot şi Herzi Halevi, l-au întâlnit pe Vladimir Putin. După numai două zile preşedintele rus l-a întâlnit pe omologul său turc Recep Tayyip Erdogan, pentru discuţii pe chestiunea siriană, poziţiile lor rămânând diametral opuse. Cu 220.000 de morţi şi peste 6 milioane de refugiaţi, după anumite statistici, problema siriană este, cum spuneam, imperativă. Cum va fi ea soluţionată este o discuţie mult mai complicată, deşi cancelarul german Angela Merkel nu excludea, deunăzi, exact ceea ce doreşte şi Vladimir Putin, ca Bashar al-Assad să rămână… în cărţi, cel puţin pentru moment. Cât de bine ştie Vladimir Putin să joace şah, ne vom convinge în curând. După toate aparenţele… ştie! E un joc complicat, logic, cu mutări inteligente. Când spune ceva, alunecos fiind, de la Vladimir Putin nu înţelegi mare lucru. În faţa tablei de şah se descurcă bine având sfătuitori de calitate.
