Preşedintele PSD, Marcel Ciolacu, suficient de discret de la o vreme, a lansat o acţiune „de amploare”, luna trecută, pentru strângerea de semnături în vederea demiterii primarului Sectorului 1 din Capitală, mult discutata Clotilde Armand. De la demararea acţiunii s-au strâns circa 20.000 de semnături şi nevoie ar fi de cel puţin 50.000, pentru solicitarea organizării de către Guvern a unui referendum local de demitere. Cum gestionează actualul primar al Sectorului 1 din Capitală marile probleme gospodăreşti, şi nu numai, este o treabă a celor care au domiciliul în acest sector şi numai ei pot decide. Cum s-au desfăşurat însă alegerile pentru funcţia de primar, probându-se cu argumente concrete, indubitabile, fraudarea lor, este o chestiune care nu poate fi indiferentă nici celor străini de acest loc. Din motive care nu mai trebuie demonstrate. Scenele cu „reziştii” care îşi băgau mâinile în sacii cu buletine de vot şi procese-verbale, după încheierea procesului de votare, este halucinantă. Abia luna viitoare, după vreo două amânări, dacă nu trei, suntem înştiinţaţi că vom avea rezultatul renumărării buletinelor de vot. Până atunci procurorul de caz, din cadrul Secţiei Speciale, Sorin Iaşinovschi, într-un interviu pentru Kanal D, pomenea de faptul că există fraude „la nivelul secţiilor” de votare. Misiunea sa nu este deloc uşoară, fiindcă speţa în sine e una complexă şi are zonele ei de mare sensibilitate. Sorin Iaşinovschi nu a exclus o eventuală răsturnare de situaţie cu privire la câştigătorul alegerilor din Sectorul 1. Ce se va întâmpla la marginea acestei acţiuni prelungite de renumărare a buletinelor de vot rămâne de văzut. Aşteptarea verdictului a devenit de acum obositoare. La intervale de timp, cazul în sine este reluat de televiziunile de ştiri. La cât de sigură pe sine şi ofensivă, în declaraţii, se arată Clotilde Armand n-ar fi de mirare să rămânem cu gura căscată, cum se spune, fiindcă nici domnia sa nu este lipsită de susţinere politică, şi încă ce susţinere. Mai nou, primarul Clotilde Armand a cerut prelungirea stării de alertă, la nivelul Sectorului 1 din capitală, pentru că cele trei firme de salubritate pe care le-a angajat, nu au reuşit să strângă tot gunoiul. Hotărârea Consiliului Local pentru situaţii de urgenţă urmează să primească validarea sau nonvalidarea Prefecturii Bucureşti. Alt motiv de scandal. În schimb, Marcel Ciolacu s-a lansat într-un demers riscant: dacă nu se strâng cele 50.000 de semnături valide, înseamnă că nu stă deloc confortabil în sondaje, aşa cum atestă acestea. Un fiasco al demersului ar fi o lovitură devastatoare pentru social-democraţi, excesiv de taciturni în această vară caniculară. Ceea ce uimeşte însă, de-a dreptul, este expectativa leşinată a numeroase ONG-uri –vocea societăţii civile- atât de vocale în alte împrejurări, convinse parcă de faptul că se dă prea mult importanţă scandalului cu pricina. Atitudinea lor vehementă, în exces, la Ordonanţa 13 din ianuarie 2017, a rămas de domeniul amintirii. Nemulţumirea lor este una –bănuim- cu faţă umană, cordială chiar, dacă nu o toropeală pitorească. Din rigoare morală, probabil. Mai este îndeplinită principala misiune de educaţie civică în spiritul democraţiei, a drepturilor omului etc.? Sau readucem în discuţie o temă delicată, aceea că principiul democratic al libertăţii de exprimare nu poate funcţiona echitabil decât armonizat cu principiul democratic al transparenţei financiare. Şi ceea ce s-a întâmplat la Sectorul 1 din Capitală nu se circumscrie criteriilor ideale de a declanşa proteste. Prin intermediul ONG-urilor, potenţate economic, corporaţiile globaliste suflă unde doresc. Este fireşte o părere, dar tăcerea prelungită, pe o chestiune extrem de serioasă, lasă loc de discuţii nefireşti.
