Eugen Marinescu, în „corpul de control” al prefectului de Dolj

Corpul de control al prefectului de Dolj a descins la Direcţia Silvică. Ştirea este banală la prima observaţie şi discutabilă la a doua. Discutabilă în sensul că verificarea activităţii serviciilor deconcentrate din teritoriu nu constituie, potrivit legii, o competenţă expresă a Instituţiei prefectului, ci mai de grabă a organului ierarhic superior, în cazul de faţă Ministerul Mediului şi Pădurilor. Dacă admitem că s-au semnalat probleme speciale la Direcţia Silvică Dolj, unde director este un membru marcant al PDL Dolj, Daniel Drâgnei, consilier judeţean în actualul mandat şi, probabil, şi cel viitor, prin poziţia eligibilă pe lista de candidaţi, lămuriţi până la capăt tot nu devenim. Fiindcă din „corpul de control” al prefectului de Dolj face parte şi Eugen Marinescu, directorul Direcţiei de verificarea legalităţii actelor din Prefectură. Adus în această instituţie publică pe mandatul lui Marian Jean Marinescu, acum eurodeputat, mângâiat pe creştet de toţi prefecţii pedelişti pe care i-a dat pământul din părţile locului, dar şi de jupânul Silviu Dumitru (PNL), unul din predecesorii actualului prefect, cu care a făcut „echipă trainică”, Eugen Marinescu poate avea multe utilităţi, în anticamera sau chiar biroul prefectului în funcţie, dar nimeni nu-l bănuieşte de vreo competenţă în materia juridică a verificărilor de natură silvică. Totul pare o glumă cinică, inadecvată, cu acest funcţionar public al Prefecturii Dolj, trimis să verifice cubaje de material lemnos, valorificate sau pe stoc, plantări reale sau fictive şi aşa mai departe. Ceea ce ştie el să facă este cu totul altceva. Chiar dacă s-a gudurat, cum a făcut-o mereu, pe lângă Elena Costea, acum reprezentantul Guvernului în teritoriu, încă needificată de cine e anturată. Mai clar, Eugen Marinescu trebuia trimis nu să verifice Direcţia Silvică Dolj, ci la reevaluare în Capitală, la ministerul de resort, pentru început. Pentru a nu fi probleme cu bascularea lui din funcţie. El este acela care, pe 22 ianuarie 2009, cu câteva zile înainte de instalarea unui nou prefect, a semnat, alături de Silviu Dumitru – doi truditori pe frontul imobiliar – într-o desconsiderare fără margini a legii, peste 27 de TDP-uri, între care şi pe cele cu numerele 12614 şi 12616, care îl îndestulau pe un oarecare Nicolae Băcănaru, din Târgu-Jiu, cu numai… 50 de hectare, şi pe Emil Mihail Bărăgan, decedat de patru ani, cu 39 de hectare. De fapt… tot Nicolae Băcănaru. La Gherceşti. Şi asta în condiţiile în care, prin Sentinţa Civilă nr.18458/27 noiembrie 2008 a Judecătoriei Craiova, devenită irevocabilă prin Decizia nr.205/18.03.2010 a Tribunalului Sibiu, era anulată hotărârea Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în temeiul căreia „se operase”. Eugen Marinescu semna imperial, prin uzurpare de calităţi, pe TDP-urile menţionate… ca subprefect. Cu numai trei zile înainte, mai exact pe 19 ianuarie 2009, Nicolae Băcănaru îl împuternicea pe Catrina Constantin, avocat din Craiova, cu atlet imobiliar consacrat, prin „procură specială”, să-l reprezinte „la Prefectura Dolj şi toate celelalte organe competente”, în vederea obţinerii titlurilor de proprietate menţionate. Nu i-a trebuit mult timp să ajungă la tandemul Marinescu-Dumitru. Despre alba-neagra cu avizele de legalitate la hotărârile de consiliu din teritoriu (vezi povestea Bechet) nu mai amintim aici. Aşa că trimiterea lui Eugen Marinescu la Direcţia Silvică Dolj, sub steagul „eticii maculate”, pentru verificări punctuale, stârneşte un hohot de râs. Deşi vremea prelungit mohorâtă de afară crează multora o stare de disconfort.