Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” şi-a îmbogăţit, ieri, fondul de carte primind, ca donaţie, biblioteca academicianului Radu P. Voinea, cu mii de volume, multe din ele fiind aduse, în copie sau original, de la universităţi din străinătate. Donaţia a fost făcută în cadrul unei festivităţi omagiale, intitulată „Academicianul Radu P. Voinea – om de ştiinţă vizionar”, de fiica şi ginerele său, Anda şi Liviu Georgescu.
«A fost o dorinţă comună. Socrul meu, profesorul Radu Voinea, a fost foarte ataşat de Oltenia, în general, şi de Craiova în special. Fiind absolvent al Liceului „Fraţii Buzeşti”, a ţinut neapărat să îmbogăţească colecţia de carte cu nişte volume deosebite care l-au ajut pe dânsul de-a lungul întregii cariere. Sunt atât cărţi din domeniul tehnic, cât şi din alte domenii – filosofice, de literatură. Printre cărţile dumnealui, în afară de tratate ştiinţifice, unele în original, altele în copii xerox, obţinute atunci când nu a avut ocazia să obţină originalele, veţi găsi cu siguranţă cărţi de literatură cu dedicaţii de la autori români, cum ar fi Adrian Păunescu. A fost declarat Cetăţean de Onoare al Craiovei când era primar Vasile Bulucea», a spus prof. Liviu Georgescu.
În semn de recunoştinţă, conducerea unităţii de învăţământ a anunţat că membrii Consiliului de Administraţie au decis, săptămâna trecută, ca biblioteca să poarte denumirea „Academician Radu P. Voinea”.
La acest eveniment deosebit de important pentru învăţământul preuniversitar doljean au participat elevii şcolii, dar şi profesori universitari, apropiaţi ai academicianului, Dorel Zugrăvescu, Valentin Ceauşu, Gheorghe Manolea, care au oferit tinerilor date din viaţa şi activitatea lui Radu P. Voinea.
Radu P. Voinea – născut la 24 mai 1923, în Craiova – a fost un inginer român, profesor universitar, membru şi fost preşedinte al Academiei Române. Cursurile şcolii primare le-a făcut la Şcoala „Petrache Trişcu” din Craiova, iar cele liceale la „Fraţii Buzeşti”, în perioada 1933-1941. A urmat apoi cursurile secţiei de Construcţii a Politehnicii din Bucureşti, obţinând în anul 1946 diploma de inginer constructor. În 1949 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul „Contribuţii la studiul stabilităţii elastice a sistemelor static nedeterminate”. În anul 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1974 a devenit membru titular. În ceea ce priveşte activitatea sa, aceasta se concretizează în lucrări care pot fi grupate astfel: tratate, lucrări ştiinţifice publicate în volume, articole ştiinţifice publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate, comunicări publicate în volumele unor manifestări ştiinţifice internaţionale şi naţionale, manuale didactice şi culegeri de probleme publicate în edituri didactice în mai multe ediţii. În cadrul activităţii de cercetare ştiinţifică au fost abordate probleme de mecanică teoretică, de teoria mecanismelor, de stabilitate elastică şi de dinamica autovehiculelor şi maşinilor. Între 1964-1967 a fost prorector al Institutului Politehnic Bucureşti, iar în perioada 1972-1981 – rectorul institutului. Între 1967-1974 a îndeplinit funcţia de secretar general al Academiei Române, în 1984 a devenit preşedinte al Secţiei de Ştiinţe tehnice a Academiei, iar între 1984-1990 a fost preşedintele Academiei Române. A primit 13 titluri onorifice de Doctor Honoris Causa, primul fiind acordat de Universitatea din Timişoara, iar cel de-al doilea de Universitatea din Bucureşti.
