Când „expertul” încurcă lucrurile!

Pe blogul personal, altminteri nu lipsit de interes, directorul general al TVR, scriitorul Stelian Tănase, îşi exprimă „ciudata indispoziţie” de care s-a văzut cuprins la revederea filmului „Actorul şi sălbaticii” (1975), regizat de Manole Marcus, după scenariul lui Titus Popovici. Distribuţia filmului, fabuloasă de-a dreptul, alătură pe Toma Caragiu, Mircea Albulescu, Ion Besoiu, Mircea Diaconu, Margareta Pogonat, ceea ce conferă un plus de interes conflictului deloc căznit dintre Costică Caratănase (Toma Caragiu) şi mişcarea legionară („sălbaticii”). Pelicula „Actorul şi sălbaticii” nu a rupt gura târgului, la vremea respectivă, şi nici o statistică, din atâtea şi atâtea, nu o reţine ca una de referinţă. Exprimă, în schimb, o relaxare a condiţiilor de creaţie. Mai anemic ca mesaj decât „Drumeţ în calea lupilor” (regizor Constantin Vaeni), realizat în 1988-1989 la solicitarea lui Nicolae Ceauşescu de a flutura românilor, terorizaţi de foame, frig şi frică, sloganul independenţei în faţa puterilor străine, în primul rând URSS, pentru care devenise indezirabil. Întreg scenariul lui Mihai Stoian şi Nicolae Dragoş, care respectă, în general, desfăşurarea evenimentelor tragice din 1940, este confecţionat pentru a proiecta scena finală, în totalitate inventată, a confruntării, în regim de cenaclu şi şedinţă de partid, dintre Nicolae Iorga şi „floarea intelectuală” a Gărzii de Fier, adică Horia Sima, Traian Boieru, Ion Ţucan. Dacă scenariştii Mihai Stoian şi Nicolae Dragoş doreau nişte exponenţi autentici ai gândirii naţionalist-extremiste, atunci trebuia să îi convoace pe Mircea Eliade, Cioran, Noica, chiar Nae Ionescu ca parteneri de dialog pentru Nicolae Iorga. Stelian Tănase, autoconsiderat un specialist în istoria recentă, opinează „pentru a restabili adevărul” în acest caz, că, de fapt, „Constantin Tănase a avut probleme cu comuniştii, nu cu regele Carol al II-lea, legionarii sau politicienii anilor 30”. Confuzia în care singur se afundă Stelian Tănase este impardonabilă. Titus Popovici, în scenariul său, se referă exclusiv la dificultăţile marelui cupletist din perioada legionară, nu la cele din 1944-1945. Nici nu ştii care au fost mai acute. Înţelegând că propaganda poate fi înlocuită cu manipularea, Titus Popovici, cel mai influent cineast al epocii comuniste, nu spune, nicăieri în film, că legionarii l-au omorât pe Constantin Tănase, care îi ironiza, considerându-i „nişte ticăloşi ce doreau să vândă ţara lui Hitler”. Filmul are un conflict bine graduat, al cărui scenariu nu este realitatea istorică, ci imaginea realităţii istorice în mintea unui creator. Dacă vrem realitatea istorică, ne ducem la documentare bine făcută sau cărţi despre mişcarea legionară. Unele chiar bine scrise. Filmul oferă, dacă ai talent, altceva: inteligenţă, sensibilitate artistică, profunzime, umor, surpriză, atmosferă. Dacă nu ai, plictiseşti şi când filmezi în direct execuţia lui Obama Bin Laden, ca în „Zero Dark Thirty”, „Actorul şi sălbaticii”, conchide directorul general al TVR, scriitorul Stelian Tănase, este un film care falsifică istoria cu bună ştiinţă. Aceasta este părerea lui. Din păcate, nu are dreptate de nici un fel: în 1975, filmul lui Titus Popovici se circumscria unor evoluţii politice ce îngăduiseră alte pelicule, precum „Puterea şi adevărul” (1972), „Mihai Viteazul” (1971), „Zidul” (1975). Problemele reale pe care Constantin Tănase le va avea cu ocupantul sovietic, pentru savuroasele sale cuplete satirice, „De la Nistru pân’ la Don/Davai ceas, davai palton”, nu au nici o legătură cu cele pe care le avusese cu mişcarea legionară. Iar dacă avem în vedere scandalul imens, lansat de „Literaturnaia Gazeta” (14 mai 1975) şi apoi „Der Spiegel” (30 iunie 1975), după apariţia romanului „Delirul” al lui Marin Preda, ceea ce afirmă Stelian Tănase, în comentariul său „Actorul şi sălbaticii – falsificarea istoriei”, pare o exagerare, ca să rămânem în zona eufemistică. Este vorba de un scriitor, rezonabil, cu destule cărţi, membru al Comisiei prezidenţiale pentru elaborarea raportului final, actualmente directorul general al TVR.