„Demnitate şi onoare” la Marius Deca

0
98

„Nu comentez lucrurile pe care le spune Mihai Voicu. Un prefect nu se pretează să sune un consilier local, în condiţiile în care la această şedinţă au participat 200 de persoane”. Afirmaţia aceasta, de-a dreptul grosieră, lipsită de conţinut, aparţine cetăţeanului Marius Deca din Craiova, pentru moment reprezentantul Guvernului în teritoriu, intervievat fiind de jurnalistul Bogdan Groşereanu de la GdS. Marius Deca se legitimează ca „prefect”, demnitate care, potrivit legii speciale, îi conferă statutul de înalt funcţionar public. Cu un asemenea statut, Marius Deca inserează în CV-ul de pe site-ul Prefecturii Dolj că exercită „management de nivel superior în administraţia publică”. Altminteri CV “sănătos”: profesia de bază lăcătuş. Ca toate elementele politice “sănătoase” din Dolj. Sigur că te poţi prăpădi de râs la asemenea baliverne, însă trufaşul Marius Deca, cu serioase restanţe la capitolul caracter, livrează compuneri cu mize locale de partid. Deputatul Mihai Voicu, care i-a cerut „public demiterea, pentru grave ingerinţe în viaţa politică a unui partid, contactând personal consilieri locali ai PNL, spre a le solicita să nu se prezinte la şedinţa de duminică”, nu bătea câmpii. I se şoptise „la ureche”, conform obişnuinţei, câte ceva din îndeletnicirile celui ce exercită „management de nivel superior în administraţia publică”. Bineînţeles, în timpul liber, când nu ţopăie pe terenul de tenis din vecinătatea Parcului Romanescu, în şort, adidaşi şi tricou de firmă. Tupeul lui Marius Deca pare suspect, după ce a tăiat frunză la câini o vreme pe la Camera Deputaţilor, în anturajul deputatului Mihai Voicu, şi apoi a ocupat – pe durată determinată – funcţia de consilier la APIA Dolj (noiembrie 2012, potrivit CV-ului propriu), perioadă în care, crede domnia sa, a devenit, la apelul de seară, funcţionar public. Că nimeni nu l-a întrebat de această nesocotire a prevederilor legii este o altă poveste. Nouă ne-a sunat duios la ureche aserţiunea următoare: „Un prefect nu se pretează să sune un consilier local”. Un prefect în adevăratul sens al legii – da! – fiindcă este derobat de orice veşmânt politic, sub sancţiunea demiterii din funcţie, dar nu e cazul lui Marius Deca. Deloc altul decât cel care pe la PNG, în 2007 – muzica de fond a vieţii publice – povestea colegul său de partid Nicolae Minae, „dorea să ajungă preşedinte şi s-a dus la Bucureşti, m-a cântat pe acolo şi până la urmă a reuşit să mă schimbe”. A ieşit un circ întreg, cu o arhivă sustrasă, cu reclamaţii pe la poliţie şi tot tacâmul. Nu regreta, într-o împrejurare deloc îndepărtată, cetăţeanul Marius Deca faptul că nu poate face politică, deşi „celelalte structuri, deasupra prefectului, fac?”. Aşa că a rămas sedus de jocurile de culise, pentru care a dovedit ceva vocaţie, fiindcă pe fostul său partid nu dă doi bani. Nu demnitatea şi onoarea în exces îl definesc pe Marius Deca, pentru o vreme reprezentantul Guvernului în teritoriu, ci speranţa neîntemeiată, viclenia că poţi investi prost şi entuziasmat, fără multe reguli de conduită. Şi fără vaccin salvator. Asta deşi politica şi morala sunt inseparabile în democraţie.