Convenţia Naţională Extraordinară a PDL: Marea bătălie de la iazul… fără peşte

Confruntarea acerbă între tabăra lui Vasile Blaga, preşedintele în exerciţiu al PDL, şi Elena Udrea, aspirantă motivată la funcţia de lider maximo, sprijinită de Traian Băsescu, a avut de toate, inclusiv un suspans artificial, în sensul că s-a mai aşteptat „o minune” de la o contestaţie a Elenei Udrea privind corectitudinea votului, respinsă finalmente. Aşadar, verdict final: 2.344 voturi pentru Vasile Blaga şi 2.014 pentru Elena Udrea. A primit şi Monica Macovei 209 voturi, semn că, înainte de a fi „coşmarul” lui Năstase, Ponta, Antonescu şi Voiculescu, cum s-a proclamat, este, de mai multă vreme, Cenuşăreasa PDL, nefiind prea iubită în propriul partid. Că a reprezentat soluţia „nuca în perete”, cum s-a spus, este o problemă a PDL. Altceva ar merita spus în legătură cu „coşmarul”: dacă şi reciproca e valabilă? Orice exces, de-o parte sau de alta, nu e de bun augur. Dacă Victor Ponta şi Crin Antonescu, ca lideri ai USL, chiar o vor lua în seamă pe Monica Macovei, care se consideră… infailibilă. Doar „alţii” sunt alergici la primenirea morală? Până la urmă, Convenţia Naţională a PDL, în ciuda unei mediatizări aiuristice, era un eveniment de „bucătărie internă”, precar gândit şi cam lipsit de conţinut. Totul rezumându-se la o încrâncenare oarbă a două tabere din acelaşi partid, de mai multă vreme în agonie. Oameni cu capul pe umeri, până nu demult înalţi demnitari, s-au întrecut în a debita gogomănii. Că pentru unii dintre delegaţi – care s-au dovedit majoritari – Vasile Blaga s-a legitimat ca soluţia oportună de moment, era de aşteptat, după cum „o surpriză” a constituit-o inclusiv sprintul final al Elenei Udrea, care a ajuns destul de aproape de contracandidatul său. Discursurile au fost în general fade, lipsite de nerv şi mai ales de credibilitate şi poate Elena Udrea a pierdut şi din cauza discursului pro al lui Traian Băsescu. Demagogia a fost, oricum, în exces. Convenţia Naţională Extraordinară a PDL a fost un eşec deplin. Fiindcă multe lucruri trebuiau rostite. Aşa procedează un partid responsabil. N-ar fi făcut deloc rău o analiză pertinentă a unor erori strategice comise în perioada guvernării, taxate de oameni la alegerile locale şi parlamentare, inclusiv o recunoaştere sau cel puţin mărturisirea unor rezerve în privinţa unor măsuri impopulare luate. Convenţia Naţională Extraordinară a PDL n-a fost forul suprem al unui partid aflat atâta vreme la guvernare. A fost orice altceva. Inclusiv o întrunire a unei mase de tarabagii care trebuiau convinşi să voteze într-un fel sau altul. Aici nu e vorba de dreapta sau de stânga, ci mai degrabă de o calitate a delegaţilor din teritoriu şi, de ce nu, a unora care mai deunăzi se regăseau în funcţii decizionale. Marea bătălie de la iazul… fără peşte simbolizează şi anemia unui partid înlăturat de la guvernare, prin vot popular, într-un moment în care întreaga abordare trebuia să fie alta. Matură, cumpătată, calmă, gravă şi, de ce nu, deplin responsabilă. Nimic din toate acestea.