O furie fără precedent, parţial estompată, în lumea agricultorilor!

0
606

Fermierii protestează vehement, în nu puţine ţări europene, şi fac asta în zorii alegerilor europarlamentare, atrăgând atenţia asupra deconectării politicului de lumea agricolă. Furia protestelor este multifactorială, nu neapărat din aceleaşi motive, de la o ţară la alta. Exasperarea s-a extins, în ultimele săptămâni din Germania şi Franţa, în Polonia, România, Slovacia, Ungaria şi Bulgaria. Producătorii români denunţă în esenţă „concurenţa neloială” a Ucrainei, producătorii ucrainieni fiind acuzaţi că au subcotat preţul cerealelor, după ce UE, în urma ofensivei ruse, a suspendat taxele vamale în mai 2022, la toate produsele importate din Ucraina –sau în tranzit- şi a creat cunoscutele „coridoare de solidaritate”. Soluţii concrete n-au fost convenite, imediat, în rundele de dialog. În cele din urmă, premierul Marcel Ciolacu a anunţat joi 18 ianuarie a.c. că se vor acorda 100 euro/hectar fermierilor din sectorul vegetal, pentru a reduce pierderile înregistrate din cauza războiului din Ucraina. Compensaţiile pe fiecare exploatare agricolă nu pot depăşi 280.000 euro. Efortul bugetar va fi de 250 mil. euro, sumă deja bugetată. De asemenea, premierul a considerat de bun simţ cererea de echivalare a permisului auto (B şi B1) pentru a conduce tractorul. Guvernul va amâna temporar ratele la creditele producătorilor agricoli afectaţi de seceta de anul trecut. Mai sunt şi alte măsuri luate, cum ar fi de pildă faptul că RAR-ul va efectua ITP-ul prin laboratoare mobile, chiar la sediul fermelor. În Consiliul AgriFish de la Bruxelles, ministrul român al Agriculturii, Florin Barbu, a reiterat solicitarea de prelungire a derogărilor de la GAEC 7 şi GAEC 8 şi a transmis un mesaj categoric: în cazul în care nu există înţelegere pentru fermieri, atunci toată lumea poate pleca din poziţiile deţinute. Semnalul protestelor a fost dat de fermierii germani, care şi-au exprimat nemulţumirea faţă de dispariţia unui avantaj fiscal, decizie a guvernului de la Berlin, şi în consecinţă au blocat cu tractoarele centrele multor municipalităţi, într-o dezlănţuire impresionantă, care s-a propagat alertând mai multe guverne din Europa. Preşedintele FNSEA, din Franţa, cel mai mare sindicat din agricultură, Arnaud Rousseau, a criticat versiunea agricolă a European Green Deal, care ameninţă concret suveranitatea alimentară, pune în pericol producţia viitoare şi în opinia sa politicienii au datoria să se intereseze de aceste subiecte. Arnaud Rousseau consideră „2024 – drept un an crucial”. Pentru acesta „tehnocraţia” de la Bruxelles este total deprizată de la realitate. De la această margine a lucrurilor începe o altă discuţie: bugetul pentru agricultură reprezintă 30% din bugetul UE. Dar o remarcă: indiferent de apartenenţa politică, eurodeputaţii trimişi la Bruxelles au cunoştinţe minime despre problemele agricole şi este impardonabil fiindcă orice discuţie în materie necesită cunoştiinţe reale. Se discută standarde de economie, mediu, climă, sănătate. Alertarea politicului, de peste tot, rămâne însă fără ecou. În România este fără echivoc faptul că toată nervozitatea a fost şi este legată de dumpingul promovat de producătorii ucrainieni, greu de strunit, prin măsurile administrative luate. În Germania, guvernul a vrut să rezolve deficitul bugetar prin eliminarea unui avantaj fiscal pe motorină, provocând brusc creşterea costurilor de producţie la hectar. Măsurile Green Deal vor rămâne, dar filosofia acestora va fi probabil rediscutată, prin raportarea la suveranitatea alimentară. Problema decarbonizării nu este doar europeană şi se poate admite că tranziţia ecologică are un cost. Dar cum pot fii menţinute preţuri scăzute prin constrângeri de mediu, din ce în ce mai costisitoare. Pentru o îndeplinire a noilor deziderate este nevoie de cercetare şi inovare. În special în domeniul geneticii, urmând a fi create plante rezistente la secetă, consumatoare de apă puţină, rezistente la boli şi dăunători. Ceea ce de mai multă vreme se clamează. În fine, mai trebuie adus în discuţie un aspect: cel al empatiei scăzute faţă de producătorii agricoli, revoltaţi, în covârşitoare măsură îndreptăţit. Este semnalul cel mai îngrijorător al lipsei de solidaritate cu cei care au ceva de spus fiindcă produc pâinea şi întreaga gamă de produse agro-alimentare.