Am avea nevoie, ca de aer, şi de veşti bune. În absenţa zăpezii, dar cu o ploaie generoasă. în aceste zile, prin părţile locului, avem şansa să reaprindem în sufletele fiecăruia dintre noi acea lumină lină, fără de care nu putem vedea, nici măcar pentru o clipă, prea departe. Şi ceea ce se prefigurează, la orizont, nu arată deloc prea bine. Premierul ungar Viktor Orban a dat un interviu pentru „Magyar Nemzet”, în care a spus că, din cunoştinţele sale „conflictul militar din Ucraina se va încheia anul viitor, fie cu un acord de pace, fie cu distrugerea uneia din părţile în conflict”. Viktor Orban, în relaţii privilegiate, ca puţini alţii, cu Donald Trump, Elon Musk, dar şi cu Vladimir Putin, ştie ce vorbeşte. Ungaria şi Slovacia sunt printre puţinii membri UE, care susţin deschis negocierile de pace pentru Ucraina. Cu o voce timidă a încercat să schiţeze ceva similar, deunăzi, şi premierul român Marcel Ciolacu. Alte ţări membre UE fie susţin public continuarea războiului, fie nu adoptă o poziţie clară în această problemă. Liderul de la Budapesta este cunoscut pentru politicile sale, care prea frecvent se îndepărtează de linia principală a UE, mai ales când vine vorba de relaţile cu Federaţia rusă. El se opune sancţiunilor UE, subliniind că acestea dăunează mai mult economiilor europene, decât Rusiei. Budapesta continuă să cumpere gaze ruseşti la preţuri preferenţiale şi continuă să coopereze cu Moscova în proiecte mari precum centrala nucleară Pax II. Fireşte, ţara vecină, care şi-a îmbunătăţit aproape nesperat relaţiile cu Bucureştiul, are propria politică externă. Abordarea aceasta pragmatică este criticată de mulţi membri ai UE, dar liderul de la Budapesta opinează că este vorba de propriile interese naţionale. Pe de altă parte, atitudinea sa faţă de Ucraina rămâne prudentă şi pe motivul tratamentului acordat minorităţii maghiare din regiunea transcarpatică. În opinia sa, SUA şi Europa au cheltuit împreună circa 300 miliarde euro pentru războiul din Ucraina. Cu aceşti bani s-ar fi putut obţine o creştere rapidă a nivelului de trai în toată Europa. S-ar fi putut aduce regiunea Balcanilor la nivelul de dezvoltare europeană. S-ar fi putut reduce migraţia şi construi un sistem de apărare complet nou. Aşa însă o cincime din teritoriul Ucrainei este sub ocupaţie, sute de mii de oameni au murit, alte sute de mii sunt mutilate şi rănite, sute de mii de femei au rămas văduve, iar copiii fără părinţi. Milioane de ucrainieni au plecat din ţară, a cărei infrastructură critică a fost distrusă. Ce mai spune Orban? După alegerile din 2020, care în opinia lui, împrumutată evident de la Donald Trump, au fost manipulate, pentru a nu câştiga mandatul de preşedinte, Angela Merkel cancelarul puternic şi stabil al Germaniei a plecat la numai un an, iar sistemul politic complicat al Franţei a început să-şi arate cea mai urâtă faţă. Şi atunci războiul din Ucraina, n-a mai putut fi oprit, depăşind puterile, inclusiv, ale aliaţilor. Stelele de pe cer n-au fost niciodată atât de rele, încât anii din urmă s-au constituit într-o grea perioadă. Scopul politicii externe a unei ţări este de a avea cât mai mulţi prieteni. Noului preşedinte american îi place nespus Ungaria, preşedintele chinez a vizitat două ţări din UE, Franţa şi Ungaria. Prietenul Budapestei este preşedintele Turciei, iar partenerul corect este preşedintele Rusiei. Asta clamează Orban. Al cărui bun prieten statornic rămâne şi prim-ministrul Israelului. Aproape că nu a existat aşa ceva în istoria diplomaţiei maghiare. Preşedinţia rotativă maghiară a UE se încheie şi, spune Orban, va fi amintită multă vreme. Şi poate că are dreptate. Economia Europei s-a dovedit deosebit de rezistentă în ultimele decenii, pe fondul expansiunii spre est a blocului comunitar şi a cererii susţinute pentru mărfurile sale în Asia şi SUA. Dar boom-ul de lungă durată s-a estompat şi furtuna perfectă, în anul care vine, este anunţată, de un Donald Trump dezlănţuit, cu ochii pe Europa. Pe lângă noi tarife pentru orice, viitorul lider al lumii libere va întări cererea ca ţările NATO să cotizeze mai mult pentru propria apărare, fie îşi pierd protecţia americană. Cândva competitivă în tehnologia auto, de ultima oră, Europa de astăzi nu are o singură prezenţă printre cele 15 vehicule electrice cele mai vândute. Doar 4 dintre primele 50 de companii tehnologice din lume sunt europene potrivit unui raport recent privind competitivitatea în scădere a Europei, al lui Mario Draghi. Cu Donald Trump la Casa Albă şi republicanii controlând ambele camere ale Congresului, Europa nu a fost niciodată mai expusă capriciilor noului preşedinte american. Care pe TruthSocial, duminică, a menţionat, creând uimire, că proprietatea şi controlul Groenlandei, prin cumpărare, ar fi o necesitate absolută, ca şi preluarea Canalului Panama. Când Viktor Orban introduce în discuţie „posibilitatea distrugerii unei părţi”, din războiul de lângă noi, reiterează într-un fel ceea ce The Mirror a numit testul cu Oreshnik „o avertizare” la riscul unui al treilea război mondial. Adică, suntem invitaţi să deschidem ochii.
