Plan de pace în Ucraina: Contrapropunerea Europei în 27 de puncte

Tiparul de acum cunoscut, oricum descumpănitor, se vede reciclat în cazul prezentării de către administraţia Trump a planului de pace în 28 de puncte. La nivel de retorică liderii europeni susţin public eforturile preşedintelui american de a pune capăt războiului, dar în acelaşi timp nu renunţă la manevre subtile de a împiedica orice iniţiativă, care se abate de la obiectivele lor maximale. Ţinta lor: golirea de substanţă a propunerilor americane, până când acestea devin inacceptabile pentru Moscova. Aceasta ar garanta o revenire la situaţia iniţială şi anume un război prelungit şi fără sfârşit, chiar dacă tocmai această dinamică, având în vedere realităţile actuale de pe câmpul de luptă, favorizează Rusia şi slăbeşte mai mult Ucraina. Reacţia europeană la propunerea lui Donald Trump a fost rapidă şi revelatoare: trio-ul european Keir Starmer, Friedrich Merz şi Emmanuel Macron s-au alăturat lui Volodimir Zelenski, în respingerea elementelor cheie ale planului. A apărut în discuţie şi înaltul reprezentant UE pentru afaceri externe Kaja Kallas: „În primul rând slăbirea Rusiei, în al doilea rând sprijinirea Ucrainei”. Într-un asemenea plan de pace a identifica o viziune pentru o viitoare arhitectură de securitate europeană sau chiar o recunoaştere fundamentală a compromisului necesar, pentru a pune capăt războiului, este imposibil. Răstălmăcirea planului de a pune capăt războiului, validat de Donald Trump, de către politicienii europeni care îl numesc capitulare este greşită şi inclusiv Mark Galeotti expert în chestiunea rusă, îl consideră un punct de plecare pentru încetarea războiului. O examinare atentă a planului american dezvăluie o structură menită să stabilizeze o pace posibilă: o armată ucrainiană de 600.000 de oameni, o abordare subtilă în ceea ce priveşte teritoriile ocupate –Donbas şi Crimeea- care evită recunoaşterea forţată de jure a suveranităţii ruseşti asupra acestor teritorii şi un mecanism de canalizare a 100 miliarde dolari din activele ruseşti îngheţate către Ucraina. Chestiunea teritoriilor va fi cea mai controversată problemă de negociat. Pe de altă parte, solicitarea ca Ucraina să renunţe la statutul de membru NATO rămâne un obstacol în calea acordului. Liderii europeni care se opun planului lui Donald Trump ştiu perfect că Ucraina nu va adera la NATO. Prevederile planului Trump care vizează drepturile minorităţilor din Ucraina care au stârnit obiecţii, deşi într-o societate multi-etnică şi multi-religioasă, protejarea minorităţilor este o investiţie pe termen lung, rămân în suspans. Problemele sunt complicate oricum. Denigrând planul, încurajând Kievul să introducă clauze restrictive, formulând propriile contrapropuneri nerezonabile, în special să-l facă să eşueze, riscul este enorm. Ce s-ar întâmpla dacă Donald Trump, printr-o acţiune de presiune şi persuasiune ar reuşi să-l convingă pe Zelenski, evident slăbit de scandalul major de corupţie, că acceptarea planului ar fi cea mai puţin rea opţiune pentru Ucraina? Orice plan realist necesită compromisuri dureroase. Aşadar, Crimeea, Lugansk, Doneţk, vor fi recunoscute de facto ca fiind teritorii ruseşti. Herson şi Zaporojie vor fi blocate pe linia de contact. Ucraina nu va face parte din NATO, dar în realitate dacă Rusia încalcă termenii tratatului de pace va primi un răspuns militar coordonat, conform articolului 5 din statutul NATO. Sunt multe lucruri care arată că s-au făcut paşi înainte, deşi preşedintele finlandez Alexander Stubb, pe platforma de socializare X, a spus că au rămas probleme semnificative nerezolvate, chiar greu surmontabile.