A jucat Dan Diaconescu la cacealma?

Povestea privatizării combinatului Oltchim este atât de întortocheată încât permite tot felul de abordări. Unele năstruşnice, altele deprimante. Acestea din urmă sunt de luat în seamă, fiind vorba de soarta câtorva mii de oameni. Nu poţi, oricum, pune înaintea acestei teze grave câştigătorul politic, USL sau Partidul Poporului, care până la urmă s-ar putea să nu existe pentru nici una dintre părţi. Circulă ipoteza că această licitaţie, cu Dan Diaconescu de la OTV câştigător, nu conţine nici un dram de speranţă pentru Oltchim. Ipoteza respectivă, în privinţa neviabilităţii ofertei, nu e singulară şi e anulată parţial de cea conform căreia în spatele câştigătorului, care trebuie să plătească în zece zile 45 de milioane de euro (203 milioane de lei), s-ar putea afla un grup economico-financiar apt de un asemenea efort. De ce n-a participat atunci acesta la licitaţia pomenită? Greu de dat un răspuns. O altă întrebare posibilă este aceea dacă a jucat Dan Diaconescu la cacealma? Un tranşant răspuns afirmativ e riscant, fiindcă asta se cheamă sinucidere curată. Oricum, Remus Vulpescu, şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), a interpretat un rol interesant în tot show-ul televizat, de parcă ştia mai mult decât putea cunoaşte. În toată nebunia asta, fiindcă n-avem cum să o definim altfel, s-a mai vârât neîntrebat, ca musca în lapte, şi Adriean Videanu, pe la B1 TV, ca să ne aducem aminte şi de „meritele sale” şi ale ex-premierul Emil Boc în geneza actualei stări de lucruri. Şi ce putea spune Adriean Videanu decât o tâmpenie: că nu e normal să plătească banii Dan Diaconescu până nu se efectuează un audit. Cu alte cuvinte, asigurările ferme făcute public de ex-premierul Emil Boc, că „soarta Oltchim este în afara oricărui derapaj financiar”, erau trecute în derizoriu. Dar, audit recomanda Adriean Videanu, asta va şi face Corpul de control al Guvernului în scurt timp, conform unor surse de la Palatul Victoria. Autorităţile au primit informaţii de la sindicalişti, potrivit cărora unele firme apropiate PDL sau chiar aparţinând unor membri de partid au beneficiat de contracte avantajoase din partea Oltchim. Şi e vorba de achiziţii de utilaje care nu au funcţionat un minut, la preţuri de milioane de euro, pe care salariaţii Oltchim le consideră superevaluate. Ori depistarea unor eventuale căpuşe care au drenat profitul companiei s-ar putea să aibă efecte defavorabile în campania electorală. Pe de altă parte, ca să rămânem tot în zona afirmaţiilor aiuristice ale lui Adriean Videanu, în nici o împrejurare, din raţiuni politice, nu s-a spus adevărul, că trebuie pregătită adecvat privatizarea, căutându-se investitori potenţi, capabili să garanteze menţinerea în viaţă a combinatului, care asigură, cum spuneam, locuri de muncă la câteva mii de oameni şi reprezintă un nerv economic în zonă. Amestecându-se nepermis de mult, până la sminteală, politicul cu economicul, din raţiuni electorale, s-ar putea ca socotelile de la licitaţie să nu bată deloc cu cele care urmează. Promotor al unui discurs populist deşănţat, Dan Diaconescu s-a văzut în faţa unei victorii pe care nu e clar dacă şi-o dorea. Şi însuşi faptul că i-a fost facilitată spune multe: investiţia lui în această privatizare s-ar putea să nu-i aducă nici un profit în decembrie. Fiindcă achitând suma de 203 milioane de lei pentru preluarea a 54,8% din acţiunile companiei Oltchim, rămâne problema datoriilor. Şi iată ce spune consultantul financiar Ionel Blănculescu: „În orice moment, după ce se achită primele 45 de milioane, există risc ca un creditor să ceară insolvenţa. Şi sunt zeci sau sute de creditori, asta fără să mai vorbim de sumele datorate la Electrica. Vorbim de datorii de circa 700 de milioane de lei, din care 200 de milioane de lei la diverşi furnizori. Iar Dan Diaconescu pierde tot, dacă se intră în reorganizare judiciară. Doar un investitor serios, cu cifră de afaceri de peste un miliard de euro, s-ar putea angaja să salveze Oltchimul”. Rămâne de urmărit ce se va întâmpla în următoarele zile, deşi Guvernul pare, momentan, într-o poziţie realmente mai bună decât cea în care se afla înaintea organizării licitaţiei.