Stagiunea Classic+ 2019/2020 a Filarmonicii „Oltenia” Craiova se va încheia cu lucrarea „Symphonic Adiemus” de Karl Jenkins, vineri, 28 august, ora 20:00, la Teatrul de Vară din Parcul „Nicolae Romanescu”. La pupitrul dirijoral al Orchestrei Simfonice şi Coralei Academice se va afla maestrul Marius Hristescu, muzician complex – dirijor, compozitor şi orchestrator. „Symphonic Adiemus” a fost cântată în primă audiţie naţională pe 10 octombrie 2019, pe scena filarmonicii oltene, tot sub bagheta dirijorului Marius Hristescu, fiind primită călduros de către publicul meloman. Stagiunea Classic+ 2019/2020 se închide într-o atmosferă optimistă şi energică, în acest an care a bulversat întreaga omenire, muzica având menirea de a reda speranţa şi puterea de a merge mai departe şi de a ne bucura de tot ce oferă viaţa mai frumos. Acesta este mesajul pe care Filarmonica „Oltenia” Craiova îl transmite în contextul în care oamenii au nevoie mai mult ca niciodată să beneficieze de efectul terapeutic al artei.
În program:
Sir Karl Jenkins: Symphonic Adiemus
- In caelum fero (Adiemus: Songs of Sanctuary) – Exuberantly
- Chorale: Za Ma Ba (Adiemus II: Cantata Mundi) – Proudly
- Adiemus (Adiemus: Songs of Sanctuary) – In a spiritual way
- Song of the Spirit (Adiemus II: Cantata Mundi) – With spirit!
- Chorale: Elegia (The Best of Adiemus: The Journey) – With Tranquillity
- Kayama (Adiemus: Songs of Sanctuary) – Tribal
-
Tintinnabulum, part I (Adiemus: Songs of Sanctuary)
-
Tintinnabulum, part II (Adiemus: Songs of Sanctuary)
- Chorale: Cantilena (The Best of Adiemus: The Journey) – In a stately manner
- Zarabanda (Adiemus III: Dances of Time) – With elation
- Chorale: Hymn (Adiemus: Songs of Sanctuary) – Devotionally
- Song of the Plains (Adiemus II: Cantata Mundi) – With a tribal, primordial feel
Marius Hristescu, muzician complex – dirijor, compozitor şi orchestrator
Marius Hristescu s-a născut la 29 septembrie 1975, la Craiova. A absolvit Liceul de Artă din oraşul natal (1994), bucurându-se de îndrumarea profesorilor Mariana Ilie (pian), Florian-George Zamfir (teoria muzicii) şi Alexandru Racu (acompaniament). Pregătirea muzicală o continuă la Universitatea de Muzică din Bucureşti, unde studiază, în paralel, trei dintre secţiile acesteia: Compoziţie, Dirijat Cor Academic şi Dirijat Orchestră, fiind discipol al maeştrilor Ştefan Niculescu (compoziţie), Dan Buciu (armonie), Dinu Ciocan (contrapunct), Valentin Gruescu (dirijat cor academic), Ludovic Bács şi Petru Andriesei (dirijat orchestră). În anul 2000, absolvă cursul de studii. Profesor titular la catedra de teorie-orchestră a Liceului de Artă “Marin Sorescu” din Craiova (1999 – 2001), maestru de cor al Coralei Academice a Filarmonicii „Oltenia” (2001), dirijor al Corului de cameră „Da Capo” din Bucureşti (2001 – 2004), dirijor al Teatrului Liric “Elena Teodorini” din Craiova (2001 – 2009), dirijor și director artistic al Filarmonicii ”Oltenia” din Craiova (2010 – 2012), Marius Hristescu a condus și Orchestra Filarmonicii ”Muntenia” din Targoviște, până în anul 2015.
În alcătuirea programelor de concert, o preocupare constantă a fost aceea de a prezenta publicului lucrări mai puţin cunoscute sau din creaţia contemporană. Astfel, în februarie 2010, a dirijat în primă audiţie lucrări ale compozitorului cipriot Savvas Savva, în 2011 și 2013 a adus în atenţia publicului Simfonia a II-a „Romeo şi Julieta” și Simfonia a VI-a „Divina Comedie” de Alfonso Rega, în 2012Concertul Iranian pentru pian de Shaheen Farhat, Balada pentru trombon-bas de Eric Ewazen şi Cartoon pentru 13 instrumente de coarde şi clavecin de Zoran Eric. În februarie 2014, prezintă în primă audiție absolută șapte piese ale unor compozitori coreeni contemporani, într-un concert excepțional la pupitrul Filarmonicii „Banatul” Timișoara.
Rodul pasiunii pentru compoziţie, îmbogăţit cu cel al specializării ca dirijor de cor, s-a concretizat în lucrări premiate la concursuri de creaţie corală:„Două colinde româneşti” – Premiul al II-lea la Concursul de Creaţie Corală (Bucureşti, 1997) şi „Ave Maria” – Premiul al III-lea la Concursul Coral Internaţional „Gheorghe Dima” (Cluj-Napoca, 1997). Creaţia sa mai cuprinde o Uvertură de concert, un Concert pentru două viori şi orchestră şi numeroase lucrări camerale. Cvartetul de coarde, op. 11, „Golful Persic” a obţinut Premiul pentru cea mai bună creaţie străină, la cea de-a XXI-a ediţie a Festivalul Internaţional de Muzică „Fadjr” din Iran. În decembrie 2004, a început colaborarea cu scene teatrale din ţară: compune muzica pentru piesele de teatru „Hotel Europa” de Matei Vişniec (Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova), „Prinţul Frederic de Homburg” de Heinrich von Kleist şi „Cui i-e frică de Virginia Woolf” de Edward Albee (Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu), toate în regia lui Şerban Puiu. Ultima creație muzicală pentru teatru, „Fata moșului și fata moașei”, este datată 2016, fiind comandată de Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova.
„Adiemus”, o lume sonoră fantastică
„Proiectul Adiemus s-a născut în 1995 odată cu lansarea primului album, Songs of Sanctuary; o lucrare dedicată, în esență, corului și orchestrei, dar care dă dovadă de diferențe unice și specifice de la tradiția muzicii culte. Deși bazat pe principiile muzicii clasice, conceptul prezintă un sunet vocal mai asemănător cu world music – și care nu avea nicio legătură evidentă cu tradiția corală clasică vest-europeană. Acest sunet ar avea două feluri de prezentare: una blândă și ecleziastică, cealaltă mai agresivă și „tribală“, evocând într-un fel imnurile congregaționale cântate pe care le-am auzit când eram copil în Țara Galilor. Am fost, de asemenea, conștient de acel stil antic de versuri corale care declama din textul biblic în limba galeză, în vestul Țării Galilor. Am folosit percuția etnică pentru a propulsa muzica acolo unde este cazul, dar elementul evaziv din acest puzzle a fost problema textului, așa că m-am gândit la cântăreții de scat din jazz care inventează cuvinte atunci când improvizează (de genul be-bop-ba-doo-da). Această abordare a rezolvat o dilemă și a deschis alte oportunități. Însemna că puteam personaliza textul în timp ce scriam fiecare frază, tratând într-adevăr vocea umană ca pe un instrument și nu ca un transportor de text care avea un sens pentru o narațiune. De asemenea, însemna că din moment ce nu scriu versuri sau librete, nu a trebuit să precizez sursa textului. Spre deosebire de referința la jazz de mai sus, acest text cu versuri „fără sens“ pe care l-am compus nu a fost improvizat, ci scris, organizat și notat”. (Sir Karl Jenkins, august 2017)
